A doua lege 10

1În vremea aceea, zis-au Domnul către mine: cioplește-ți două table de piatră cum au fost cele dintâiu, și te sue la mine în munte, și-ți fă sicriu de lemn.

2Și voiu scrì pre table cuvintele, care au fost pre tablele cele dintâiu, care le-ai stricat, și le vei pune în sicriu.

3Și am făcut sicriu de lemn neputrezitor, și am cioplit două table de piatră, cum au fost și cele dintâiu, și m’am suit în munte, și amândouă tablele în mâinile mele.

4Și au scris în table cum au fost scrisoarea cea dintâiu, cele zece cuvinte, care au grăit Domnul către voi în munte din mijlocul focului, și mi le-au dat Domnul mie.

5Și întorcându-mă, m’am pogorît din munte, și am băgat tablele în sicriul care l-am făcut, și au fost acolo, după cum mi-au poruncii mie Domnul.

6Și fiii lui Israil au purces din Virotul fiilor lui Iachim Misadeanul. Acolo a murit Aaron și acolo s’a îngropat; și a preoțit Eleazar fiul lui în locul lui.

7De acolo a mers la Gadgad, și dela Gadgad la Etevata pământ cu repejiuni de ape.

8În vremea aceea au osebit Domnul seminția lui Levì, ca să poarte sicriul legii Domnului, și să steà înaintea Domnului, ca să slujească, să se roage și să binecuvinteze întru numele Domnului până în ziua aceasta.

9Pentru aceea n’au Leviții parte nici sorț între frații săi. Domnul însuși este sorțul lor, precum au zis lor.

10Și eu am stătut în munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți, și m’au ascultat Domnul și în vremea aceasta, și n’au vrut Domnul să vă piarză pre voi.

11Și au zis Domnul către mine: du-te și mergi înaintea poporului acestuia, ca să intre și să moștenească pământul, care m’am jurat părinților lor, că-l voiu da lor.

12Și acum Israile, ce cere Domnul Dumnezeul tău dela tine? Fără numai să te temi de Domnul Dumnezeul tău, și să umbli pre toate căile lui, și să-l iubești pre el, și să slujești Domnului Dumnezeului tău din toată inima ta și din tot sufletul tău.

13Și să păzești poruncile Domnului Dumnezeului tău și dreptățile lui, câte-ți poruncesc eu ție astăzi, ca să-ți fie ție bine.

14Iată al Domnului Dumnezeului tău este cerul și cerul cerului, pământul și toate câte sunt într’însul.

15Numai pre părinții voștri au voit Domnul, ca să-i iubească pre ei, și au ales sămânța lor după ei pre voi mai mult decât pre toate neamurile, precum este în ziua aceasta.

16Tăiați-vă împrejur învârtoșarea inimii voastre, și cerbicea voastră să n’o mai întăriți.

17Că Domnul Dumnezeul vostru, acesta este Dumnezeul dumnezeilor și Domnul domnilor, Dumnezeu mare și tare și înfricoșat, care nu caută la față, nici ia dar.

18Cel ce face judecată nemernicului și săracului și văduvei, și iubește pre cel nemernic și-i dă lui pâine și haină.

19Și să iubiți pre cel nemernic, pentrucă și voi ați fost nemernici în pământul Eghipetului.

20De Domnul Dumnezeul tău să te temi, și lui să-i slujești, și de el să te lipești, și pre numele lui să juri.

21Acesta este lauda ta, și acesta este Dumnezeul tău, cel ce au făcut întru tine aceste mari și slăvite, care le-au văzut ochii tăi.

22Cu șaptezeci de suflete s’au pogorît părinții tăi în Eghipet; iar acum te-au înmulțit Domnul Dumnezeul tău ca stelele cerului.