Întrebarea despre divorț

1Și a fost când au sfârșit Iisus cuvintele acestea, au trecut din Galileea și au venit în hotarele Iudeei, de ceea parte de Iordan.

2Și au mers după dânsul noroade multe și i-au vindecat pre ei acolo.

3Și au venit la dânsul Fariseii, ispitindu’l pre el și zicând lui: oare se cade omului să’și lase muierea sa pentru fiece pricină?

4Iar el răspunzând au zis lor: dar n’ați cetit, că cela ce au făcut dintâiu, bărbat și muiere i-au făcut pre ei?

5Și au zis: pentru aceasta va lăsà omul pre tatăl său și pre muma sa și se va lipì de muierea sa și vor fi amândoi un trup;

6Pentru aceea nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce au împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.

7Zis-au lui: dar cum Moisì a poruncit să i se deà carte de despărțire și s’o lase pre ea?

8Zis-au lor: Moisì după învârtoșarea inimei voastre a dat voie să vă lăsați muierile voastre; dar din început n’a fost așà.

9Iar eu grăesc vouă: oricine își va lăsà muierea sa, afară de cuvânt de curvie, și va luà alta, preacurvește; și cela ce va luà pre cea lăsată, preacurvește.

10Zis-au lui ucenicii lui: dacă așà este pricina omului cu muierea, nu este de folos a se însurà.

11Iar el au zis lor: nu toți cuprind cuvântul acesta, ci celor ce s’a dat.

12Că sunt fameni, carii din pântecele maicei lor s’au născut așà; și sunt fameni, carii s’au scopit de oameni; și sunt fameni, carii singuri s’au scopit pre sine pentru împărăția cerurilor. Cela ce poate cuprinde, să cuprindă.

1Și de acolo sculându-se, au venit în hotarele Iudeei, de ceea parte de Iordan; și iarăș s’au adunat noroadele la dânsul; și precum îi erà obiceiul, iarăș îi învățà pre ei.

2Și apropiindu-se Fariseii, l-au întrebat pre el, ispitindu’l: oare se cade bărbatului să’și lase femeia?

3Iar el răspunzând au zis lor: ce a poruncit vouă Moisì?

4Iar ei au zis: Moisì a dat voie să’i scrie carte de despărțire și s’o lase.

5Și răspunzând Iisus, au zis lor: după învârtoșarea inimei voastre a scris vouă porunca aceasta.

6Iar din începutul zidirei, bărbat și muiere i-au făcut pre ei Dumnezeu.

7Pentru aceasta va lăsà omul pre tatăl său și pre muma sa și se va lipì de muierea sa,

8Și vor fi amândoi un trup; pentru aceea nu mai sunt doi, ci un trup.

9Deci, ce au împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.

10Și în casă iarăș l-au întrebat pre el ucenicii lui de aceasta.

11Și le-au zis lor: oricine își va lăsà muierea sa și va lua alta, preacurvește cu dânsa;

12Și muierea de’și va lăsà bărbatul și se va mărità după altul, preacurvește.