Matei 19

1Și a fost când au sfârșit Iisus cuvintele acestea, au trecut din Galileea și au venit în hotarele Iudeei, de ceea parte de Iordan.

2Și au mers după dânsul noroade multe și i-au vindecat pre ei acolo.

3Și au venit la dânsul Fariseii, ispitindu’l pre el și zicând lui: oare se cade omului să’și lase muierea sa pentru fiece pricină?

4Iar el răspunzând au zis lor: dar n’ați cetit, că cela ce au făcut dintâiu, bărbat și muiere i-au făcut pre ei?

5Și au zis: pentru aceasta va lăsà omul pre tatăl său și pre muma sa și se va lipì de muierea sa și vor fi amândoi un trup;

6Pentru aceea nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce au împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.

7Zis-au lui: dar cum Moisì a poruncit să i se deà carte de despărțire și s’o lase pre ea?

8Zis-au lor: Moisì după învârtoșarea inimei voastre a dat voie să vă lăsați muierile voastre; dar din început n’a fost așà.

9Iar eu grăesc vouă: oricine își va lăsà muierea sa, afară de cuvânt de curvie, și va luà alta, preacurvește; și cela ce va luà pre cea lăsată, preacurvește.

10Zis-au lui ucenicii lui: dacă așà este pricina omului cu muierea, nu este de folos a se însurà.

11Iar el au zis lor: nu toți cuprind cuvântul acesta, ci celor ce s’a dat.

12Că sunt fameni, carii din pântecele maicei lor s’au născut așà; și sunt fameni, carii s’au scopit de oameni; și sunt fameni, carii singuri s’au scopit pre sine pentru împărăția cerurilor. Cela ce poate cuprinde, să cuprindă.

13Atunci s’au adus la dânsul prunci, ca să pue mâinile preste ei, și să se roage; iar ucenicii i-au certat pre ei.

14Dar Iisus au zis lor: Lăsați pruncii și nu’i opriți pre ei a venì la mine, că a unora ca acestora este împărăția cerurilor.

15Și punându’și preste ei mâinile, s’au dus de acolo.

16Și iată, un tânăr venind la el, a zis lui: Învățătorule bune, ce bine voiu face ca să am vieața de veci?

17Iar el au zis lui: ce’mi zici bun? Nimenea nu este bun, fără numai unul Dumnezeu; dar de voești să intri în vieață, păzește poruncile.

18Zis-a lui: care? Iar Iisus au zis: să nu ucizi, să nu preacurvești, să nu furi, să nu fii mărturie mincinoasă;

19Cinstește pre tatăl tău și pre muma ta, și să iubești pre vecinul tău ca însuți pre tine.

20Zis-a lui tânărul: toate acestea le-am păzit din tinerețele mele; ce încă îmi lipsește?

21Zis-au Iisus lui: de voești să fii desăvârșit, mergi, vindeți averile tale și le dă săracilor, și vei aveà comoară în cer, și vino, urmează mie.

22Iar tânărul auzind cuvântul, s’a dus întristat, că aveà avuții multe.

23Și Iisus au zis ucenicilor săi: amin grăesc vouă, că, cu anevoe va intrà bogatul întru împărăția cerurilor.

24Și iarăși grăesc vouă: mai lesne este a trece cămila prin urechea acului, decât bogatul a intrà întru împărăția lui Dumnezeu.

25Iar ucenicii lui auzind, s’au îngrozit foarte, zicând: dar cine poate să se mântuiască?

26Iar Iisus căutând, au zis lor: la oameni aceasta este cu neputință, iar la Dumnezeu toate sunt cu putință.

27Atunci răspunzând Petru, a zis lui: iată, noi am lăsat toate și am urmat ție; oare ce va fi nouă?

28Iar Iisus au zis lor: amin grăesc vouă, că voi cei ce ați urmat mie, întru a doua naștere, când va ședeà Fiul Omului pre scaunul slavei sale, veți ședeà și voi pre douăsprezece scaune, judecând pre cele douăsprezece seminții ale lui Israil.

29Și tot cel ce a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau muiere, sau feciori, sau holde pentru numele meu, însutit va luà, și vieață veșnică va moștenì.

30Și mulți dintâiu vor fi pre urmă, și de pre urmă întâiu.