Ospățul de nuntă

1Și răspunzând Iisus, iarăși au grăit lor în pilde, zicând:

2Asemănatu-s’a împărăția cerului, omului împărat, care a făcut nuntă fiului său.

3Și a trimis pre slugile sale să cheme pre cei chemați la nuntă, dar nu vreau să vie.

4Iarăși a mai trimis pre alte slugi, zicând: ziceți celor chemați: iată că am gătit prânzul meu; juncii mei și cele hrănite ale mele s’au junghiat și toate sunt gata; veniți la nuntă.

5Dar ei nebăgând în seamă, s’au dus: unul la holda sa, altul la neguțătoria sa;

6Iar ceilalți prinzând pre slugile lui, i-au pedepsit și i-au omorît pre ei.

7Și auzind împăratul acela, s’a mâniat; și trimițând oștile sale, a pierdut pre ucigașii aceia și cetatea lor o a ars.

8Atunci a zis slugilor sale: iată nunta este gata, dar cei chemați n’au fost vrednici.

9Deci mergeți la răspântiile căilor, și pre câți veți aflà, chemați’i la nuntă.

10Și ieșind slugile acelea la răspântii, au adunat pre toți câți au aflat și buni și răi; și s’a umplut nunta de cei ce ședeau.

11Iar împăratul intrând să vază pre cei ce ședeau, văzut-a acolo pre un om, care nu erà îmbrăcat în haină de nuntă.

12Și i-a zis lui: prietene, cum ai intrat aici neavând haină de nuntă? Iar el tăceà.

13Atunci împăratul a zis slugilor: legându’i lui mâinile și picioarele, luați’l pre dânsul, și’l aruncați întru întunerecul cel mai dinafară; acolo va fi plângerea și scârșnirea dinților;

14Că mulți sunt chemați, dar puțini aleși.

15Și auzind acestea unul din cei ce ședeau cu el, a zis: fericit este cel ce va prânzì întru împărăția lui Dumnezeu.

16Iar el au zis lui: un om oare care a făcut cină mare și a chemat pre mulți;

17Și a trimes pre sluga sa în ceasul cinei să zică celor chemați: veniți, că iată gata sunt toate.

18Și au început toți dimpreună a se lepădà. Cel dintâiu a zis lui: țarină am cumpărat, și am nevoe să ies și să o văd, rogu-te să mă ierți.

19Și altul a zis: perechi de boi am cumpărat cinci, și merg să’i ispitesc; rogu-te să mă ierți.

20Și altul a zis: muiere mi-am luat și pentru aceasta nu pot venì.

21Și întorcându-se sluga aceea, a spus domnului său acestea. Atunci mâniindu-se stăpânul casei, a zis slugei sale: ieși curând la răspântiile și ulițele cetăței, și săracii și betegii și șchiopii și orbii adu’i aici.

22Și a zis sluga: doamne, s’a făcut cum ai poruncit și încă mai este loc.

23Și a zis domnul către slugă: ieși la drumuri și la garduri și’i silește să intre, ca să se umple casa mea.

24Că zic vouă: că nici unul din bărbații aceia ce erau chemați, nu va gustà cina mea.