Timpina și hora

Toful era o tobă de mână: un cerc de lemn sau de metal acoperit cu piele de berbec sau de capră și bătut cu mâna. Nu se știe dacă avea zurgălăi ca o tamburină de azi; Bibliile englezești mai vechi o numesc „timbrel” sau „tabret”, iar Biblia 1914, „timpină”. Era zgomotoasă și era cântată mai ales de femei. În multe locuri din Epoca Fierului din Israel și Fenicia s-au găsit figurine de lut cu femei care țin o tobă rotundă cu ramă.

Toba, cântecul și jocul mergeau împreună. După trecerea mării, „Mariam proorocița sora lui Aaron a luat timpina în mâna sa, și au ieșit toate femeile după ea cu timpine și cu hore” (Eșirea 15:20). Fiica lui Iefta a ieșit tot așa în întâmpinarea tatălui ei, iar femeile din toate cetățile i-au întâmpinat pe Saul și pe David cu cântări și jocuri după biruința asupra filistenilor. Fetele din Șilo jucau în vii la o sărbătoare de fiecare an (Judecătorii 21:19–21). David a jucat din toată puterea când a fost adus chivotul, iar în pilda lui Iisus fratele mai mare vine acasă și aude „cântece și jocuri” (Luca 15:25).