Cornul de berbec și trâmbițele

Shofarul, un corn de berbec, este pomenit de circa 72 de ori, mai mult decât orice alt instrument, și este singurul instrument al vechiului Israel folosit și azi în forma lui de la început: se sună în sinagogi la Anul Nou evreiesc și la încheierea Zilei Ispășirii. Scoate doar două sau trei note, de aceea era folosit pentru semnale, nu pentru melodii. A răsunat la Ierihon și cu oamenii lui Ghedeon, când chivotul a fost adus la Ierusalim, la ungerea împăraților — „trâmbițați cu cornul și strigați: să trăiască împăratul Solomon!” (3 Împărați 1:34) — și în Ziua Ispășirii, ca să înceapă anul jubileului.

Trâmbițele erau alt instrument. Lui Moise i s-a spus să facă două trâmbițe de argint bătut, ca să cheme poporul la adunare și să pună taberele în mișcare (Numerii 10:2), iar preoții, urmașii lui Aaron, sunau din ele. Erau drepte și înguste, lungi de circa un metru, cu pâlnia lărgită. Două asemenea trâmbițe sunt sculptate printre prăzile templului din Ierusalim pe Arcul lui Titus din Roma. La sfințirea templului lui Solomon, Paralipomenele numără 120 de preoți care sunau din trâmbițe.