Judecătorii 21

1Și fiii lui Israil s’au jurat în Masifà, zicând: niciunul dintre noi să nu dea fata sa lui Veniamin femeie.

2Și s’a dus tot poporul în Vetil, și a șezut acolo până seara înaintea lui Dumnezeu, și a ridicat glasul său și a plâns plângere mare.

3Și a zis: pentruce Doamne Dumnezeul lui Israil s’a făcut aceasta, ca să se strice astăzi în Israil o seminție?

4Și a fost a doua zi a mânecat poporul, și a zidit acolo altar și a adus ardere de tot și jertfă de mântuire.

5Și au zis fiii lui Israil: cine nu a venit întru această adunare din toate semințiile lui Israil la Domnul; că jurământ mare erà împrotiva celui ce nu s’a suit la Domnul în Masifà, zicând: cu moarte să moară.

6Și le-au părut rău fiilor lui Israil pentru Veniamin fratele lor, și au zis: perit-a astăzi o seminție din Israil.

7Ce vom face, să dăm femei celor ce au rămas? Că noi ne-am jurat Domnului, că nu vom da lor din fetele noastre femei.

8Și au zis: cine este din neamurile lui Israil? Care nu s’a suit la Domnul în Masifà, și iată nu venise niciun om în tabără dela Iavis Galaad la adunare.

9Și s’a numărat poporul, și nu erà acolo niciun om din cei ce lăcuesc în Iavis Galaad.

10Și a trimis acolo adunarea douăsprezece mii de bărbați dintre ostași, și le-a poruncit lor zicând: mergeți și tăiați pre toți cei ce lăcuesc în Iavis Galaad cu ascuțitul sabiei, și pre femei și pre popor.

11Și așà veți face: pre tot bărbatul și pre toată femeia care a cunoscut pat de bărbat, să-i dați peirii; iar pre fecioare să le cruțați, și au făcut așà.

12Și au aflat în Iavis Galaad patru sute de fete fecioare, care n’au cunoscut pat de bărbat, și le-au adus pre ele în tabără la Silom în pământul Hanaan.

13Și a trimis toată adunarea, și a grăit către fiii lui Veniamin, carii erau la piatra Remonului, și i-a chemat pre ei la pace.

14Și s’a întors Veniamin la fiii lui Israil în vremea aceea, și le-a dat lor femei pre fetele, care le-au adus vii din Iavis Galaad, și le-au plăcut lor așà.

15Și poporului i-a părut rău pentru Veniamin, că au făcut Domnul tăere în semințiile lui Israil.

16Și au zis bătrânii adunării: ce vom face să dăm femei celor ce au rămas? De vreme ce au pierit femeile din Veniamin.

17Și au zis: cei ce au rămas, vor fi moștenitori în Veniamin, ca să nu piară o seminție din Israil.

18Că noi nu vom puteà să le dăm lor femei din fetele noastre, că s’au jurat fiii lui Israil, zicând: blestemat să fie cel ce va da femeie lui Veniamin.

19Și au zis: iată sărbătoarea Domnului este în tot anul în Silom, ce se aflà spre miazănoapte de Vetil, spre răsăritul soarelui pre calea care duce dela Vetil la Sichem și spre miazăzi de Levona.

20Și au poruncit fiilor lui Veniamin, zicând: mergeți și vă ascundeți în vii.

21Și când veți vedeà, că au ieșit fetele celor ce lăcuesc în Silom jucând cu danțuri, să ieșiți din vii, și fiecare bărbat să-și răpească luiș femeie din fetele Silomului, și să mergeți în pământul lui Veniamin.

22Și va fi când vor venì părinții lor sau frații lor să se judece la noi, vom zice către ei: fie-vă milă de ei, că nu le-au răpit după cum este în răsboiu, că voi nu le-ați dat lor, când s’au rugat de voi, pentru aceea și voi încă ați greșit.

23Și au făcut așà fiii lui Veniamin, și au luat femei după numărul lor din cele ce jucau, dintru care au răpit, și plecând s’au întors la moștenirea lor, și au tocmit cetățile și au lăcuit într’însele.

24Și s’au dus de acolo fiii lui Israil în vremea aceea fiecare la seminția și la rudenia sa, fiecare în moșiea sa de unde a ieșit.

25În zilele acelea nu erà împărat în Israil, pentru aceea tot omul ce se păreà drept înaintea ochilor lui, făceà.