2 Împărați 15

1Și a fost după aceasta, ș’a făcut luiș Avesalom care și călăreți, și cincizeci de bărbați cari mergeau înaintea lui.

2Și a mânecat Avesalom, și a stătut în latura drumului porții, și a fost când veneà la împăratul la judecată vre un om, care aveà judecată, strigà către el Avesalom, și ziceà lui: din care cetate ești tu? Și ziceà omul, dintr’una din semințiile lui Israil robul tău.

3Și ziceà către el Avesalom: iată cuvintele tale sunt bune și drepte, ci nu este la împăratul nimeni să te asculte?

4Și a zis Avesalom: cine mă va pune pre mine judecător pre pământ, ca să vie la mine tot omul, care va aveà pricire și judecată, eu voiu face lui dreptate!

5Și ori când se apropieà vre un om de dânsul și se închinà lui, el întindeà mâna sa, și-l apucà pre el și-l sărutà.

6Și a făcut astfel Avesalom tuturor Israiltenilor, carii veneau pentru judecată la împăratul, și Avesalom câștigà inima bărbaților lui Israil.

7Și a fost după patruzeci de ani, a zis Avesalom către tatăl său: să mă duc să plinesc făgăduința mea, care am făgăduit Domnului în Hevron.

8Că făgăduință a făcut robul tău când lăcuià în Ghedsur în Siriea, zicând: dacă vre-o dată mă va întoarce Domnul în Ierusalim, voiu aduce jertfă Domnului.

9Și a zis lui împăratul: mergi în pace, și sculându-se a mers în Hevron.

10Și a trimis Avesalom iscoade la toate semințiile lui Israil, zicând: când veți auzì glasul cornului, veți zice: făcutu-s’a împărat Avesalom în Hevron.

11Și cu Avesalom au mers două sute de bărbați aleși din Ierusalim, și au mers în prostiea lor și n’au știut nimic.

12Și pe când aduceà el jertfele, a trimis Avesalom și a chemat pre Ahitofel Golanitul sfetnicul lui David din cetatea sa Golan. Și s’a făcut legătură puternică, și mult popor mergeà cu Avesalom.

13Și a venit vestitor la David, zicând: inima bărbaților lui Israil s’a îndreptat spre Avesalom.

14Și a zis David tuturor slugilor sale, care erau cu el în Ierusalim: sculați-vă și să fugim, că nu este nouă mântuire de către fața lui Avesalom, grăbiți a merge ca să nu grăbească el și să ne prinză pre noi, și să aducă rău asupra noastră, și să lovească cetatea cu ascuțitul sabiei.

15Și au zis slugile împăratului către împăratul: la toate câte va alege domnul nostru împăratul, gata slugile tale.

16Și a ieșit împăratul și toată casa lui pedestri după dânsul, și a lăsat împăratul zece femei țiitoarele sale, ca să păzească casa.

17Și a ieșit împăratul și toate slugile lui pedestri, și a stătut departe de casă.

18Și toți slujitorii mergeau lângă dânsul și toți Heretii și toți Feletii și toți Gheteii, șase sute de oameni carii au venit pedestri din Ghet, și mergeau înaintea împăratului.

19Și a zis împăratul către Eti Gheteul, pentruce mergi tu cu noi? Întoarce-te și lăcuește cu împăratul, că strein ești tu, și ce ai venit aici din locul tău?

20Ieri ai venit și astăzi sili-te-voiu să mergi cu noi? Și eu merg unde voiu puteà; mergi și te întoarce, și întoarce pre frații tăi cu tine, și Domnul va face cu tine milă și adevăr.

21Și a răspuns Eti împăratului, și a zis: viu este Domnul, și viu este domnul meu împăratul, că în locul unde va fi domnul meu împăratul, ori în moarte, ori în vieață, acolo va fi robul tău.

22Și a zis împăratul către Eti: vino și mergi cu mine, și a mers Eti Gheteul cu împăratul și toate slugile și toată gloata ce erà cu dânsul.

23Și toată țara plângeà cu glas mare, și tot poporul mergeà pre pârîul Chedrilor, și împăratul a trecut pârîul Chedrilor, și tot poporul și împăratul mergeà pre drumul către pustie.

24Și iată și Sadoc preotul și toți Leviții cu el ridicară sicriul legii Domnului din Vetar, și au oprit sicriul legii Domnului Dumnezeu, iar Aviatar a stătut lângă el până ce a ieșit tot poporul din cetate.

25Și a zis împăratul către Sadoc: întoarce sicriul lui Dumnezeu în cetate, că de voiu aflà har în ochii Domnului mă va întoarce, și-mi va arătà mie pre el și frumusețea lui.

26Iar de va zice așà: nu te voesc, eu sunt de față să facă mie după cum este bine întru ochii săi.

27Și a zis împăratul lui Sadoc preotul: vedeți, întoarce-te în cetate cu pace, și Ahimaas fiul tău și Ionatan fiul lui Aviatar amândoi fiii voștri cu voi.

28Vedeți, eu voiu rămâneà în laturile pustiei, până va venì sol dela voi, să-mi spue mie.

29Și a întors Sadoc și Aviatar sicriul lui Dumnezeu în Ierusalim, și a șezut acolo.

30Iar David se suià pre coasta muntelui maslinilor, se suià plângând și cu capul acoperit, și mergeà desculț și tot poporul cel cu el, fiecare cu capul descoperit, se suià înainte plângând.

31Și s’a spus lui David, zicând: și Ahitofel este între cei uniți cu Avesalom, și a zis David: Dumnezeul meu, risipește sfatul lui Ahitofel.

32Și a ajuns David în vârf unde s’a închinat acolo lui Dumnezeu, și iată a ieșit înaintea lui Husi prietenul cel mai ales al lui David, având haina sa ruptă și pământ pre capul său.

33Și a zis David lui: de vei merge cu mine, vei fi mie sarcină;

34Iar de te vei întoarce în cetate, și vei zice lui Avesalom: trecut-au frații tăi cu împăratul; după mine a trecut tatăl tău, și acum sluga ta sunt eu împărate, lasă-mă să trăiesc; sluga tatălui tău am fost atunci, iar acum sunt robul tău, și vei risipì sfatul lui Ahitofel.

35Și iată acolo cu tine sunt Sadoc și Aviatar preoții, și tot cuvântul care-l vei auzì din gura împăratului, îl vei spune lui Sadoc și lui Aviatar preoții.

36Iată acolo cu ei doi fii ai lor: Ahimaas fiul lui Sadoc și Ionatan fiul lui Aviatar, și veți trimite prin ei la mine tot cuvântul ce veți auzì.

37Și a intrat Husi prietenul lui David în cetate, și Avesalom atunci intrà în Ierusalim.