2 Macavei 9

1Într’aceeaș vreme s’a întâmplat de și Antioh s’a întors fără de cinste din locurile cele despre Persida.

2Că intrând în ceea ce se chiamă Persopol, s’a apucat a jefuì Biserica, și a asuprì cetatea, ci alergând mulțimea la arme, i-au biruit, și așà s’a întâmplat de Antioh cu fuga scăpând, cu rușine s’a întors.

3Iar când erà el la Ectavana, a înțeles cele ce s’a întâmplat lui Nicanor și celor ce au fost cu Timoteiu.

4Și aprinzându-se de mânie, socoteà că și răutatea celor ce l-au gonit pre el să și-o izbândească despre Evrei; pentru aceea a poruncit cărăușului să mâe neîncetat, ca mai curând să săvârșiască călătoria, silindu’l judecata cea cerească, căci așà de cu trufie a zis: mormînt Evreilor voiu face Ierusalimul îndată când voiu sosì acolo.

5Iar atotputernicul Domnul Dumnezeul lui Israil l-a lovit pre el cu rană nevindecată și nevăzută, căci cât a sfârșit cuvântul l-a apucat pre el nesuferită durere la ficați și amari chinuri a celor dinlăuntru lui.

6Și foarte cu dreptate, căci el cu multe și neauzite munci a chinuit cele dinlăuntru ale altora, iar el nicidecum n’a încetat dela semeția sa.

7Ci încă și de trufie erà plin, de mânie foc suflând asupra Evreilor, și poruncind să grăbiască cu mergerea, s’a întâmplat de a căzut el din car mergând tare, și cu grea cădere căzând, toate mădulările trupului s’au strămutat.

8Și celui ce i se părea că și preste valurile mărei împărătește, pentru trufia ce aveà preste firea omenească, și socoteà că va pune în cumpănă munții cei înalți, acum smerit fiind până la pământ, într’d năsălie se purtà, arătând către toți puterea lui Dumnezeu întru sine.

9Cât și din trupul acestui păgân izvorau viermi vii, și trăind el în chinuri și în dureri cădeà de pre el carnea lui, și de putoarea lui toată tabăra se îngreuià neputând suferì putoarea.

10Și pre cel ce cu puțin mai ’nainte i se păreà că se atinge de stelele cerului, nimeni nu’l puteà purtà pentru greutatea cea nesuferită a putorei.

11Aici a început fiind rănit a încetà dela mulțimea trufiei și a venì întru cunoștința sa, pentru bătaea lui Dumnezeu adăogându-i-se durerile.

12Și nici el singur neputând mai mult a’și suferi putoarea sa, aceasta a zis: drept este a se supune lui Dumnezeu, și cel ce este pământean să nu se asemene lui.

13Și se rugà spurcatul acesta către stăpânul cel ce nu voià a’l milui pre el mai mult, așà zicând:

14Cum că și cetatea cea sfântă la care se grăbeà a venì ca să o asemene cu pământul, și să o facă mormânt, o va zidì și o va face slobodă.

15Și pre Evrei pre cari nici de îngropare nu’i socotea vrednici, ci împreună cu pruncii lor să’i lepede să fie mâncare pasărilor și hiarelor, pre toți aceștia întocmai cu Atinenii să’i facă.

16Și Biserica cea sfântă, care mai ’nainte o prădase, cu frumoase daruri să o împodobească, și sfintele vase toate cu mult mai multe să le întoarcă, și cheltuelile care sunt de lipsă la jertfe, din veniturile lui să se deà.

17Afară de acestea, cum că și el se va face Evreu și va merge în tot locul cel lăcuit de oameni, mărturisind puterea lui Dumnezeu.

18Iar durerile nicidecum nu încetau, pentrucă venise asupra lui judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu, și desnădăjduindu-se despre sine, a scris Evreilor carte cu rugăciune, într’acest chip:

19Bunilor Evrei cetățenilor bucurie multă și sănătate și fericire, împăratul și povățuitorul oștirilor Antioh.

20De sunteți sănătoși împreună cu pruncii voștri și ale voastre după voea voastră sunt, foarte bine ne pare mulțămind prea marelui Dumnezeu celui din cer, întru care nădădjuesc.

21Și eu bolnav zăcând, de cinstea și de bună inima voastră, cu dragoste îmi aduc aminte, întorcându-mă dela locurile cele dela Persida și căzând în boală grea, de lipsă am socotit a fì, ca să grijesc de folosul cel deobște al tuturor.

22Nu desnădăjduindu-mă de mine, ci mare nădejde având, că voiu scăpà de boală.

23Și aducându’mi aminte că și tatăl meu, pre vremile în care s’a răsboit în locurile cele de sus, a arătat pre cel ce va fì după el.

24Că de se va întâmplà cevà fără de nădejde, sau de se va vestì cevà cu greu, să știe cei din țări cui s’a lăsat împărăția și să nu se turbure.

25Afară de acestea, pre puternicii cei de aproape și pre vecinii împărăției, cari păzesc vremile așteptând să vază ce se va întâmplà, am pus împărat pre fiul meu Antioh, pre care de multe ori când umblà prin țările cele de sus la cei mai mulți dintre voi, îl adeveream și’l întăream, și am scris și lui cele ce mai jos sunt scrise.

26Deci vă îndemn și vă rog pre voi, ca aducându-vă aminte de facerile de bine cele deobște și de osebi, fiecare să păzească credința către mine și către fiul meu.

27Că bună nădejde am, cum că el cu blândețe și cu iubire de oameni, urmând voea mea, va petrece cu voi.

28Așà ucigătorul acela de oameni și hulitorul foarte rele chinuri pătimind, și precum el altora a făcut în streinătate în munți, cu prea ticăloasă moarte și-a sfârșit vieața.

29Și i-a adus trupul Filip tovarășul lui, care temându-se de Antioh fiul lui, s’a dus în Eghipet la Ptolomeu Filomitor.