2 Macavei 5

1Iar pre vremea aceasta Antioh a doua oară a călătorit în Eghipet.

2Și s’a întâmplat, de în patruzeci de zile s’a văzut preste toată cetatea prin văzduh alergând călăreți cu haine aurite îmbrăcați, și cu sulițe ca și ostașii cei întrarmați.

3Și cete de călăreți rânduite, și bătându-se unii cu alții, și năvăliri de amândouă părțile, și clătiri de paveze și mulțime de suliți și sabii scoase și aruncări de săgeți și străluciri de podoabă de aur, și de tot felul de platoșe.

4Pentru aceea toți se rugau ca să fie spre bine arătarea aceasta.

5Și făcându-se vorbă mincinoasă, cum că a murit Antioh, luând Iason nu mai puțini de o mie de bărbați, fără de veste a lovit asupra cetății, și cei de pre zid împingându-se, mai pre urmă a luat cetatea, iar Menelau a fugit în castel.

6Iar Iason omorà pre cetățenii săi fără de milă, nesocotind că norocirea asupra rudeniilor sale este cea mai mare nenorocire.

7Și părându’i că ale vrăjmașilor, și nu acelor de un neam cu sine biruințe surpă, stăpânirea n’a dobândit; iar mai pre urmă pentru viclenie rușine a luat, și pribeag s’a dus iarăș în Amanitida.

8Și așà a luat sfârșitul relei amestecături, închizându’l Areta tiranul Aravilor, dintr’o cetate într’alta fugind, gonindu-se de toți, și urîndu-se ca un călcător de lege, și în scârbă fiind la toți ca un gâde al moșiei și al cetățenilor în Eghipet, s’a lepădat.

9Și ca o țărână dela moșie înstreinându-se în streinătate a pierit; către Lachidemoneni s’a dus, ca pentru rudenie să afle acolo acoperemânt.

10Și cel ce mulțime de morți neîngropați a lepădat, nejelit a fost, și de nici un fel de îngropăciune, necum de îngropăciunea în mormântul părintesc n’a avut parte.

11Iar după ce a înțeles împăratul acestea ce s’au făcut, a socotit că Iudeii s’au viclenit, pentru aceea pornind din Eghipet, cu suflet sălbatec a luat cetatea în pradă.

12Și a poruncit ostașilor să taie fără de milă pre cei ce le sunt înainte, și pre cei ce se sue în case să’i omoare.

13Deci omorîtu-s’au tinerii și bătrânii și bărbații și muierile și feciorii au pierit, și fecioarele și pruncii s’au junghiat.

14Atâta în cât în trei zile optzeci de mii au pierit, adică patruzeci de mii au fost tăieți, iar alții numai puțin decât acești tăieți, s’au vândut.

15Și neîndestulându-se cu acestea, au îndrăsnit a intrà și în cea decât tot pământul mai sfântă Biserică, având povățuitor pre Menelau, cel ce și legilor și patriei vânzător s’a făcut.

16Și cu mâinile cele spurcate a luat sfintele vase, și cele ce de alți împărați spre creșterea și mărirea locului, și cinstea le-au fost pus, cu spurcate mâini trăgându-le le dà.

17Și s’a semețit cu cugetul Antioh, nu socotind că pentru păcatele celor ce lăcuiau cetatea s’au mânieat puțin Domnul, pentru aceea a fost urgisit locul acela.

18Iar de nu s’ar fi întâmplat să fi fost mai dinainte cuprinși cu multe păcate precum Iliodor, pre care l-a fost trimis Seleuc împăratul, ca să vază vistieriea, acesta când a năvălit să intre degrab fiind bătut, s’a întors dela îndrăznirea sa.

19Că nu pentru loc pre neam, ci pentru neam au ales Domnul locul.

20Pentru aceea și locul acesta s’a făcut părtaș răutăților, ce s’au întâmplat în neam, după aceea s’a făcut părtaș bunătăților celor dela Domnul, și cel ce a fost cuprins cu mâniea Atotțiitorului, iarăș îmblânzindu-se cu marele Stăpân, cu toată mărirea s’a îndreptat.

21Deci Antioh luând o mie și opt sute de talanți din Biserică, degrab s’a întors în Antiohiea, gândind de trufie să facă pământul să înnoate pre el, și marea să umble cu picioarele pre ea, pentru semețiea inimii.

22Și a lăsat și ispravnici, ca să necăjască neamul în Ierusalim, pre Filip de neam Frighiean, cu obiceiurile mai varvar decât cel ce l-a pus.

23Iar în Garizin pre Andronic, și fără de aceștia pre Menelau care mai rău decât ceilalți se ridicà asupra cetățenilor.

24Și vrăjmaș gând având asupra cetățenilor Evrei, a trimis pre începătorul urîciunilor pre Apolonie cu oștire douăzeci și două de mii, poruncind ca pre cei de vârstă pre toți să’i omoare, iar pre muieri și pre cei mai tineri să’i vânză.

25Iar acesta viind în Ierusalim s’a fățărnicit a fì de pace, și a așteptat până în ziua cea sfântă a sâmbetei, și apucând pre Evrei fără de lucru, a poruncit ostașilor celor de supt ascultarea sa să se întrarmeze.

26Și pre toți cei ce au ieșit la priveală i-au omorît, și prin cetate cu armele alergând, multă mulțime au omorît.

27Iar Iuda Macaveul cu alți nouă inși, cari s’au însoțit cu el osebindu-se în pustie, ca hiarele în munți trăiau împreună cu cei ce erau cu el, și cu buruieni se hrăneau ca să nu se spurce.