2 Macavei 3

1Când sfânta cetate cu toată pacea se lăcuià, și legile foarte bine se păzeà pentru bună credința lui Onie Arhiereului și urîrea răutăței.

2S’a întâmplat de și înșiși împărații au cinstit locul acesta și Biserica cu daruri foarte bune trimise o au cinstit

3Atâta în cât și însuși Seleuc împăratul Asiei a dat din veniturile sale toate cheltuelile la slujbele cele de obște ale jertfelor.

4Și Simon oarecare din neamul lui Veniamin, ispravnic Bisericii fiind pus, s’a pricit cu Arhiereul pentru nelegiuirea cea din cetate.

5Și neputând biruì pre Onia, a mers la Apolonie feciorul lui Traseu, care pe vremea aceea erà povățuitor Kilo-Siriei și al Finichiei.

6Și i-a spus lui, cum că vistieria cea din Ierusalim este plină de nenumărați bani, cât mulțimea celor ce se adună din biruri, este nenumărată, și nu se cuvin aceștia la jerte, și poate să fie ca toate acestea să vie supt puterea împăratului.

7Și întâlnindu-se Apolonie cu împăratul, l-a înștiințat pre el de banii, cari s’au spus lui, iar el chemând pre Iliodor, care erà mai mare preste bani, l-a trimis, și i-a poruncit lui să aducă banii cei mai sus ziși.

8Și Iliodor îndată a pornit la călătorie, însă cu veste ca aceea că merge în cetățile Kilo-Siriei și ale Finichiei, iar cu fapta porunca împăratului plinind.

9Și după ce a sosit la Ierusalim, cu cinste s’a primit dela Arhiereul cetăței, și a spus de înștiințarea aceea, și i-a arătat pentruce pricină a venit, și a întrebat de sunt adevărate acestea.

10Iar Arhiereul a arătat că sunt puse pentru văduve și pentru săraci.

11Iar o seamă sunt și ai lui Ircan feciorul lui Tovie, care este om foarte de cinste; iar nu precum l-a fost pârît necredinciosul acela Simon, și toți banii sunt patru sute de talanți de argint și două sute de aur.

12Și cum că strâmbătate se face celor ce lucrurile sale le-a încredințat sfințeniei locului aceluia și Bisericii, care în toată lumea se cinstește pentru mărirea și sfințenia ei, aceea nicidecum nu poate să fie.

13Iar Iliodor pentru poruncile împărătești ce aveà, a zis: că acelea în vistieria împărătească trebue să se ducă.

14Și rânduind zi în care să intre, ca luând seama să rânduiască despre aceea, pentru aceea foarte mare grijă s’a făcut în toată cetatea.

15Și preoții îmbrăcați cu veșmintele cele sfințite înaintea altarului căzând, chemau din cer pre cel ce au dat legea pentru punerile acestea, ca celor ce au pus banii aceia, întregi să’i păzească.

16Și oricine vedeà fața Arhiereului, nu puteà să nu se umilească cu mintea, că vederea lui și schimbarea feței, arătà necazul cel dinlăuntru al sufletului lui.

17Că erà vărsat preste omul acela oarecare temere și groază a trupului, dintru care cei ce vedeau, cunoșteau durerea cea din inimă.

18Iar alții din case cu grămada alergau spre rugăciunea obștească, pentrucă erà să vină locul spre defăimare.

19Și muierile încinse pre supt țîțe cu saci, umpleau căile, și fecioarele cele închise unele alergau la porți și unele la ziduri și altele pre ferestre se plecau.

20Și toate cu mâinile ridicate spre cer se rugau.

21Și erà jalnică privire, cum cădeà mulțimea amestecată, și în cât de mare necaz fiind Arhiereul, așteptà.

22Aceștia dar se rugau atotputernicului Dumnezeu, ca cele încredințate întregi, și cu toată întărirea să se păzească celor ce le-au încredințat.

23Iar Iliodor vrând să facă porunca, fiind de față cu ostași la vistierie.

24Domnul părinților și Stăpânul a toată puterea arătare mare au făcut atâta, în cât toți cei ce îndrăznise a venì, spâimântându-se de puterea lui Dumnezeu, au leșinat și s’au înfricoșat.

25Că s’a arătat lor un cal care groaznic călăreț aveà pre sine, și cu foarte frumos acoperemânt împodobit, și pornindu-se iute a lovit pre Iliodor cu copitele cele dinainte; iar cel ce ședeà pre cal, se vedeà având arme de aur.

26Încă și alți doi tineri s’au arătat înaintea lui cu tărie prea cuvioși, cu mărire foarte străluciți și cu îmbrăcăminte luminoși, cari stând de amândouă părțile, neîncetat îl băteau pre el, multe lovituri punând pre el.

27Și fără de veste căzând Iliodor pre pământ, și cu mult întunerec împresurându-se, l-au apucat și l-au pus într’o leptică.

28Pre cel ce mai înainte cu puțin cu mulți alergători și ostași, a intrat în mai sus zisa visterie, l-au dus neputând nici un ajutor aveà dela arme.

29Aevea cunoscând puterea lui Dumnezeu, și Dumnezeu lucrând așà, acela zăceà mut și lipsit de toată nădejdea de mântuire.

30Iar aceia binecuvântau pre Domnul, cel ce au mărit locul său și Biserica aceea, care cu puțin mai înainte fusese plină de frică și de turburare, și cât s’au arătat Domnul atotțiitorul s’a umplut de veselie și de bucurie.

31Iar unii dintr’ai lui Iliodor, curând s’au rugat lui Onia ca să cheme pre cel prea înalt, și să dăruiască vieață celui ce zăceà desăvârșit de moarte.

32Atunci temându-se Arhiereul, ca nu cumvà să socotească împăratul, cum că Evreii au făcut cevà vicleșug asupra lui Iliodor, a adus jertfă pentru mântuirea omului.

33Și după ce Arhiereul s’a rugat lui Dumnezeu, tinerii aceia iarăș s’au arătat lui Iliodor cu aceleași haine îmbrăcați, și stând au zis: multă mulțămită să faci lui Onia Arhiereul, că pentru el ți-au dăruit Domnul ție vieață.

34Iar tu din cer fiind bătut, spune la toți puterea cea prea mare a lui Dumnezeu, și după ce au zis acestea s’au făcut nevăzuți.

35Iar Iliodor aducând jertfă Domnului, și făgăduințe foarte mari făgăduind celui ce i-au dăruit vieața, și lui Onie mulțămind, s’a întors la împăratul.

36Mărturisind tuturor lucrurile prea marelui Dumnezeu, care le-a văzut.

37Și împăratul întrebând pre Iliodor, cine ar fì vrednic, care să se mai trimiță odată în Ierusalim? El a răspuns:

38De ai pre cineva vrăjmaș sau pânditor împărăției tale, trimite’l pre el acolo, și bătut îl vei primì, chiar de va scăpà; pentrucă în locul acela este cu adevărat oarecare putere a lui Dumnezeu.

39Că cel ce lăcuește în cer, este privitor și ajutător locului aceluia, cel ce pre cei ce vin ca să facă rău, îi bate și îi pierde.

40Și așà s’a întâmplat cu Iliodor și cu paza vistieriei.