2 Macavei 1

1Fraților Evreilor, cari sunt prin Eghipet, bucurie, frații Evrei cei din Ierusalim și cei din țara Iudeii, pace bună.

2Să vă facă vouă bine Dumnezeu, și să’și aducă aminte de legătura sa, care au făcut cu Avraam și cu Isaac și cu Iacov robii săi cei credincioși.

3Să vă deà inimă tuturor vouă ca să vă închinați lui, și să faceți voia lui cu inimă mare și cu suflet voitor.

4Să deschiză inima voastră în legea sa și întru poruncile sale, și pace să facă.

5Și să asculte rugăciunile voastre și să se împace cu voi, și să nu vă părăsească pre voi în vreme rea.

6Așà ne rugăm acum aici pentru voi.

7Împărățind Dimitrie în anul o sută șasezeci și nouă, noi Evreii scris-am vouă din necazul și din pornirea, ce a venit preste noi în anii aceștia, de când s’a depărtat Iason și cei ce au fost cu el dela pământul cel sfânt și dela împărăție.

8Și au ars tinda, și au vărsat sânge nevinovat, și ne-am rugat Domnului, și ne-au ascultat, și am adus jertfă și făină de grîu, și am aprins lumini, și am pus pâini înainte.

9Și acum ca să țineți zilele înfigerii corturilor a lunii lui Haselev.

10În anul o sută optzeci și opt, cei din Ierusalim și din Iudeia și bătrânimea și Iuda, lui Aristovul dascălului lui Ptolomeu împăratul, care este din neamul preoților celor unși și Evreilor celor din Eghipet: bucurie și sănătate.

11Din mari primejdii mântuindu-ne Dumnezeu, foarte mulțămim lui, ca cei ce ne-am răsboit asupra împăratului.

12Că el au scos pre cei ce s’au răsboit asupra sfintei cetăți.

13Că fiind în Persida povățuitorul și oștirile cele cu el, cărora se păreà că nimeni nu le poate stà înainte, s’au tăiat în capiștea Naneii, înșelându’i cu cuvinte viclene preoții Naneii.

14Căci ca și cum ar vreà să lăcuiască cu ea, au venit la locul acela și Antioh și prietinii, cari erau cu el, ca să ià banii în loc de zestre.

15Și punând acestea înainte preoții Naneii, și el apropiindu-se cu puțini la curtea capiștei, închizând capiștea;

16Dacă a intrat Antioh a deschis ușa cea ascunsă a podului, și aruncând cu pietre, a omorît pre povățuitor și pre cei ce erau cu el, și desfăcându’i părți și tăindu-le capetele, le-au lepădat celor dinafară.

17Întru toate binecuvântat este Dumnezeul nostru, cel ce au dat pre cei ce au făcut păgânătate.

18Vrând drept aceea să facem în douăzeci și cinci de zile ale lunei lui Haselev curățenia Bisericii, cu cuviință am socotit a vă înștiințà pre voi, ca și voi asemenea să prăznuiți ziua înfigerei corturilor și a focului, când Neemia cel ce a zidit Biserica și jertfelnicul a adus jertfă.

19Că și când duceà la Persida pre părinții noștri, bunii credincioși preoți, cari erau atunci, luând din focul jertfelnicului în taină l-au ascuns într’o groapă ca de fântână fără de apă, în care l-au astupat, în cât la toți erà neștiut locul.

20Și după ce au trecut câțiva ani, când au plăcut lui Dumnezeu, trimis fiind Neemia de împăratul Persidei, pre nepoții preoților celor ce au ascuns, i-a trimis la foc, și precum ne-au spus nouă, n’au aflat foc, ci apă iute.

21Și le-a poruncit lor să scoață de acolo apă și să aducă, și după ce s’au adus cele de jertfit, a poruncit Neemia preoților să stropiască cu apa aceea lemnele și cele ce erau deasupra puse,

22Care după ce s’a făcut și a venit vremea, în care a strălucit soarele, care mai ’nainte erà în nori, s’a aprins foc mare, în cât toți s’au minunat.

23Și rugăciune făceau toți preoții, când se mistuià jertfa, și preoții și toți începând ca Ionatan; iar ceilalți răspunzând ca Neemia.

24Iar rugăciunea erà într’acest chip: Doamne! Doamne Dumnezeule! Făcătorul tuturor, cel înfricoșat și tare și drept și milostiv,

25Cel ce unul ești împărat și bun și unul dătător de bunătăți, și singur drept și atotțiitor și veșnic, cel ce mântuești pre Israil din tot răul, cel ce ai ales pre părinți și i-ai sfințit pre ei.

26Primește jertfa aceasta pentru tot poporul tău Israil, și păzește partea ta și o sfințește.

27Adună risipirea noastră, izbăvește pre cei ce slujesc întru neamuri, spre cei ocărâți și urâți caută, ca să cunoască neamurile că tu ești Dumnezeul nostru.

28Necăjește pre cei ce asupresc și hulesc cu mândrie.

29Răsădește pre poporul tău la locul cel sfânt al tău, precum a zis Moisì.

30Și preoții cântau laude.

31Iar după ce s’au mistuit cele ce erau ale jertfei, a poruncit Neemia să ude cu cealaltă apă, care a rămas, pietrile cele mai mari.

32Care cum s’a făcut, s’a aprins dintr’însele flacără, și din lumina, care a strălucit la jertfelnic s’au mistuit.

33Și după ce s’a făcut aevea lucrul acesta, s’a spus împăratului Persilor, că în locul în care ascunsese focul, preoții cei ce s’au mutat, s’a arătat apă, din care Neemia și cei ce erau cu ei au curățit jertfele.

34Iar împăratul cercând lucrul, a îngrădit locul, și a făcut jertfelnic.

35Și multe daruri și lucruri luând împăratul, le-a dăruit preoților.

36Și a numit Neemia locul acela Neftar, care se tălmăcește curățenie și se chiamă la cei mulți Neftar.