2 Macavei 13

1În anul o sută patruzeci și nouă au înțeles cei ce erau cu Iuda, cum că vine Antioh Evpator cu mulțime asupra Iudeii.

2Și împreună cu el Lisie epitropul, care erà mai mare peste trebi, fiecare având oștire elinească pedestrași o sută și zece mii, și călăreți cinci mii și trei sute, și elefanți douăzeci și doi, și care purtătoare de seceri trei sute.

3Și s’a amestecat cu ei și Menelau, și cu multă înșelăciune îndemnà pre Antioh, nu de mântuirea patriei gândind, ci nădăjduind că’l va pune căpetenie.

4Ci împăratul împăraților a întărîtat mâniea lui Antioh asupra celui păcătos, și arătând Lisie cum că acesta este pricina tuturor răutăților, a poruncit precum este obiceiul într’acel loc, să’l piarză ducându’l în Veria.

5Și erà în locul acela un turn de cincizeci de coți de înalt plin de cenușe, și acesta aveà o unealtă cu meșteșug făcută de se plecà în toate părțile și alunecà în cenușe.

6Aicea se aruncau toți cei ce erau furi de cele sfinte, sau și cu alte răutăți mari vinovați.

7Cu această moarte s’a întâmplat a murì cel fărădelege Menelau, nici îngropăciune aflând.

8Foarte cu dreptate, fiindcă multe păcate făcuse asupra jertfelnicului, a căruia focul și cenușa erau curate, în cenușe a luat moarte.

9Iar împăratul cu gândurile prea varvar veneà, ca mai rele să facă Iudeilor, decât în zilele tatălui său s’au făcut.

10Și înțelegând Iuda acestea, a poruncit poporului, ziua și noaptea să se roage Domnului, ca precum de alte ori, așà și acum să ajute.

11Celor ce de lege și de patrie și de sfânta Biserică vor să se lipsească, și pre poporul, care atunci puțin a răsuflat, să nu’l lase să fie supus neamurilor celor hulitoare.

12Și toți împreună făcând aceasta, și rugând pre milostivul Dumnezeu cu plângere și cu ajunuri și cu cădere pre fața sa în trei zile neîncetat, i-a mângâiat pre ei Iuda, și le-a poruncit să se gătească.

13Iar Iuda împreună cu cei mai bătrâni s’a sfătuit, ca mai ’nainte de ce va intrà oștirea împăratului în Iudeia, și vor biruì cetatea, să le iasă înainte, și cu ajutorul Domnului să aleagă lucrul.

14Deci dându-se purtării de grije celui ce au făcut lumea, și îndemnând pre cei ce erau cu el ca bărbătește să se nevoiască până la moarte pentru legi, pentru Biserică, pentru cetate, pentru patrie și pentru politie, și a pus tabăra împrejurul Modinului.

15Și dând la ai săi semnalul: biruința lui Dumnezeu, cu voinici prea buni aleși a lovit noaptea tabăra asupra curții împărătești, și a omorît ca la vreo patru mii de bărbați, și pre cel ce erà mai mare preste elefanți cu toți ai săi.

16Mai pre urmă după ce a umplut tabăra de frică și de turburare, s’a întors cu bine.

17Iar aceasta s’a făcut când se luminà de ziuă, ajutându’i lui acoperirea Domnului.

18Iar împăratul îndată cum a gustat îndrăznirea Iudeilor, cu meșteșug a ispitit locurile.

19Și apropiindu-se asupra Vetsuriei, care erà pază tare a Iudeilor, se biruià, se băteà și scădeà.

20Iar Iuda celor dinlăuntru le trimiteà cele de lipsă.

21Iar oarecare Rodocos din tabăra Iudeilor a spus vrăjmașilor tainele, și cercându-se s’a prins și s’a închis.

22Iar împăratul a doua oară a avut cuvânt cu cei ce erau în Vetsura, și dreapta dându-le s’a dus, și s’a lovit cu cei ce erau cu Iuda, și a fost biruit.

23Deci înțelegând cum că s’ar fì sculat asupră’i la Antiohia, Filip, pre care îl lăsase mai mare preste lucruri, s’a turburat, și rugându-se de Iudei s’a supus lor, și a jurat pre toate cele drepte, și împăcându-se a adus jertfă, și a cinstit Biserica, și locul l-a miluit.

24Și pre Macaveiu l-a îmbrățișat, și l-a lăsat mai mare dela Ptolomaida până la domnia Gherinenilor.

25Și de acolo a venit la Ptolomaida, iar Ptolomaidenilor greu le părea pentru tocmelele împăciuirii aceea, mâniindu-se, ca nu cumvà să strice Iudeii legătura.

26Atunci a intrat în divan Lisie, și a spus tot lucrul, și i-a așezat și i-a potolit și i-a făcut cu voie bună, după aceea s’a întors la Antiohia; așà a fost purcederea și întoarcerea împăratului.