2 Macavei 8

1Iar Iuda Macaveul și cei ce erau cu el, pre ascuns mergând prin sate, chemà pre rudenii și pre cel ce rămăsese în legea Evreiască, și luându’i cu sine a strâns ca la vreo șase mii de bărbați.

2Și s’au rugat Domnului ca să caute spre poporul cel decât toți mai necăjit, și să se milostivească, și să nu se îndure de Biserica cea spurcată de oamenii păgâni.

3Și să’i fie milă de cetatea cea de tot stricată, și care întocmai cu pământul va să se facă, și să auză sângele celor omorîți, care pururea strigă către el.

4Și să’și aducă aminte de pierderea cea fărădelege a pruncilor celor fără de păcate, și de hulele cele grăite asupra numelui lui, și să urască răutatea.

5Iar Macaveiu având oștire adunată, nu’l puteau suferì neamurile, și mâniea Domnului s’a întors în milă.

6Și fără de veste viind, cetăți și sate ardeau, și locurile cele de îndemână prinzându-le, pre mulți din vrăjmași biruindu’i, îi întorceà în fugă.

7Și mai vârtos noaptea făceà de acest fel de năvăliri, atât în cât pretutindinea s’a auzit vestea vitejiei lui.

8Deci văzând Filip că în puțină vreme acel om atâta a sporit, și mai adese ori cu bun noroc merge, a scris lui Ptolomeu mai marelui Kilo-Siriei și al Finichiei, ca să ajute la lucrurile împăratului.

9Iar el îndată a ales pre Nicanor feciorul lui Patroclu, unul din cei mai de frunte prietin, și l-a trimis supuindu’i din tot felul de neamuri nu mai puțin de douăzeci de mii, ca să piarză tot neamul Evreilor, și a însoțit lui și pre Gorghia bărbat învățat la oștire, și în lucrurile răsboiului ispitit.

10Și a socotit Nicanor dajdia cu care erà împăratul dator Romanilor, a căreia sumă erà două mii de talanți, ca din robimea Evreilor să’l plinească.

11Și îndată a trimis la cetățile cele de pre lângă mare, chemând ca să vie să cumpere robi Evrei, făgăduind că nouăzeci de robi va dà pentru un talant, neașteptând izbânda cea viitoare asupra lui dela cel Atotputernic.

12Iar Iuda a înțeles de venirea lui Nicanor.

13Și spuind celor ce erau cu el de venirea taberii, cei fricoși dintre ei, și cari nu aveau nădejde întru dreptatea lui Dumnezeu, au fugit și au ieșit din locurile lor.

14Iar ceilalți toate ce le rămăsese le vindeau, și rugau pre Domnul ca să mântuiască pre cei vânduți de necredinciosul Nicanor mai ’nainte de a se lovì la răsboiu.

15Iar de nu pentru ei, apoi pentru așezământul care l-a făcut cu părinții lor, și pentrucă chiamă preste sine prea cinstit și de mare cuviință numele lui.

16Deci aducând Macaveiu pre cei ce erau cu el, cari erau cu numărul șase mii, îi îndemnà să nu se îngrozească de vrăjmași, nici să se teamă de mulțimea cea multă a neamurilor, cari cu nedreptate vine asupra lor, ci vitejește să se răsboiască, puindu’și înaintea ochilor ocara cea fărădelege făcută de ei în locul cel sfânt.

17Și bătaia batjocoritei cetăți, și surparea politiei strămoșești.

18Că aceia întru arme și întru îndrăsnire nădăjduesc; iar noi întru Dumnezeu cel atotputernic nădăjduim, carele și pre cei ce vin asupra noastră și pre toată lumea, într’o clipeală poate să’i piarză.

19Și afară de acestea le-a arătat lor și apărările cele făcute strămoșilor lor, și izbânda cea de pre vremea lui Sinahirim, cum au pierit o sută optzeci și cinci de mii.

20Și bătaia din Vavilon cea asupra Galatenilor făcută, în ce chip toți au venit la bătae opt mii, cu patru mii de Machidoneni; iar Machidonenii trăgându-se înapoi, cei opt mii pre o sută și douăzeci de mii i-au pierdut pentru ajutorul ce li s’a făcut lor din cer, și mult folos au luat.

21Cu acestea i-au făcut pre ei să fie cu bună îndrăzneală, și pentru lege și pentru patrie gata a murì.

22Deci în patru părți împărțind oștirea rânduind și pre frații săi povățuitori la fiecare rând, pre Simon și pre Iosif și pre Ionatan, fiecăruia dintre ei supuind o mie și cinci sute.

23Și încă și pre Eleazar să citească sfânta carte, și dându-le semn: cu ajutorul lui Dumnezeu. Povățuind el însuș rândul cel dintâiu, s’a lovit cu Nicanor.

24Și ajutându-le lor Atotputernicul au omorît din vrăjmași mai mult decât nouă mii, și au rănit și au ciuntit de mădulări cea mai mare parte din tabăra lui Nicanor, și pre toți i-au silit ca să fugă.

25Iar banii celor ce venise să’i cumpere pre ei, i-au luat, și gonindu’i pre ei câtvà, au încetat oprindu’i vremea.

26Pentrucă era înainte de sâmbătă, pentru aceea au încetat a’i gonì pre ei mai mult.

27Ci luând dela ei armele, și prădându’i au șezut sâmbătă pre loc, binecuvântând și mărturisindu-se Domnului, celui ce i-au mântuit pre ei în ziua aceasta, începătură de milă rânduind lor.

28Iar după sâmbătă, celor neputincioși și văduvilor și săracilor o parte din prăzi le-au dat; iar celelalte ei între sine, și pruncii lor le-au împărțit.

29Și după ce au făcut acestea, și au făcut rugăciune de obște, au rugat pre milostivul Dumnezeu, ca până în sfârșit să fie în pace cu robii săi.

30După aceea lovind pre cei ce erau cu Timoteiu și cu Vachid, mai mult decât douăzeci de mii dintr’înșii au omorît, și întăririle cele înalte le-au biruit, și prăzi multe au împărțit, întocmai cu sine făcând părtași și pre cei neputincioși și pre săraci și pre văduve, încă și pre cei bătrâni.

31Și culegând armele dela ei, toate cu socoteală le-au pus în locuri bune, iar celelalte prăzi le-au adus la Ierusalim.

32Și au omorît și pre Filarhin, care erà cu Timoteiu, că erà om foarte spurcat, și multe necazuri făcuse Evreilor.

33Și când a serbat biruință în patrie, pre Kalisten cel ce a fost ars sfintele porți, l-au aprins într’o cășcioară în care fugise, și așà a luat vrednică plată de credința sa cea rea.

34Iar prea ticălosul Nicanor, cel ce adusese o mie de neguțători să le vânză Evrei,

35Cu ajutorul lui Dumnezeu smerit fiind de cei ce după părere erau ca o nimic, lepădându’și haina cea de mărire, prin mare fugind singur a venit în Antiohia foarte la mare nevoe ajungând pentru pierderea oștirii.

36Iar cel ce a făgăduit că va plătì bir Romanilor din robimea Ierusalimnenilor, a mărturisit cum că Evreii au pre Dumnezeu apărător, și pentru aceea sunt Evreii nerăniți, căci țineau legile cele puse de el mai ’nainte.