2 Macavei 12

1După ce s’au făcut legăturile acestea, Lisie s’a dus la împăratul; iar Evreii petreceau întru lucrarea pământului.

2Însă povățuitorii oștirilor cei ce erau pre locurile acelea: Timoteiu și Apolonie al lui Gheneu, încă și Ieronim și Dimofon, și afară de aceștia Nicanor mai marele Kiprului, nu’i lăsau pre ei să petreacă în pace și în liniște.

3Și Iopienii răutate ca aceasta au făcut, că au îndemnat pre Evreii, carii lăcuiau cu ei, ca împreună cu muierile și cu pruncii să intre în corăbiile cele gătite de ei, ca și cum nici o vrăjmășie n’ar fì între ei.

4Deci după răspunsul cel de obște al cetății, au ascultat și ei, vrând ca să fie în pace, și neavând nici o bănuială, și mergând cu corăbiile i-au înnecat, fiind ei nu mai puțin ca la două sute.

5Iar înțelegând Iuda răutatea ce s’a făcut celor din neamul său, poruncind bărbaților celor ce erau cu sine,

6Și chemând pre judecătorul cel drept Dumnezeu, a mers asupra ucigătorilor fraților săi, și a aprins noaptea limanul, și corăbiile le-a ars și pre cei ce fugise acolo, i-a omorît.

7Și orașul fiind închis, s’a întors ca să vie a doua oară, și toată politiea iopienilor de tot să o desrădăcineze.

8Și înțelegând cum că și cei din Iamnia vreau să facă asemenea Iudeilor celor ce lăcuiau la ei,

9Și năvălind asupra Iamnitenilor noaptea, a aprins vadul cu corăbiile, cât se vedeà strălucirea flăcării în Ierusalim, departe de două sute și patruzeci de stadii fiind.

10Și de acolo mergând nouă stadii, și făcând călătorie asupra lui Timoteiu, au năvălit Aravii asupra lui, nu mai puțin de cinci mii și cinci sute călăreți.

11Și făcându-se răsboiu tare, și cu ajutorul lui Dumnezeu biruind cei ce erau cu Iuda, și împuținându-se Aravii Nomadii s’au rugat de Iuda să le dea lor dreapta, făgăduind că’i vor dà dobitoace, și întru celelalte îi vor folosì.

12Iar Iuda socotind cu adevărat că întru multe îi vor fì de folos, le-a dat pace, și primind dreptele s’au dus la corturile lor.

13Și au năvălit și asupra unei cetăți cu pod tare și cu ziduri încunjurată, în care multe feluri de neamuri locuiau, căreea numele îi erà Caspin.

14Iar cei din lăuntru nădăjduind în tăriea zidurilor și în mulțimea bucatelor ce’și strânsese, mai moale se purtau suduind pre cei ce erau cu Iuda, și blestemându’i și grăind cele ce nu se cuvin.

15Iar cei ce erau cu Iuda chemând pre Puternicul lumii cel mare, care fără de berbeci și fără unelte au surpat zidurile Ierihonului, pre vremile lui Isus, au năvălit ca niște hiare asupra zidului.

16Și cu voea lui Dumnezeu luând cetatea, nepovestită junghiere au făcut, cât lacul cel de lângă cetate, care de două stadii erà de lat, plin de curgerea sângelui se vedeà.

17Și de acolo mergând șapte sute și cincizeci de stadii, au sosit în Haraca la cei ce se zic Iudei Tuvieni.

18Ci pre Timoteiu nu l-a apucat în locurile acelea, care fără de nici o ispravă s’a fost întors dela locurile acelea, lăsând pază de oștire întru oarecare loc foarte tare.

19Iar Dositeiu și Sosipatru din povățuitorii cei ce erau cu Macaveiu, mergând au omorît pre păzitorii cei lăsați de Timoteiu mai mulți decât zece mii de bărbați.

20Iar Macaveiu puindu’și în rând oștirea sa, i-a pus pre ei preste cete, și a plecat asupra lui Timoteiu, care aveà cu sine o sută și douăzeci de mii de pedestrași și o mie și cinci sute de călăreți.

21Deci înțelegând Timoteiu de venirea lui Iuda, a trimis muierile și pruncii și cealaltă avere la locul ce se chemà Carnion, pentrucă foarte anevoe se puteà încunjurà, și nu lesne puteà a se apropià el pentru strâmtoarea tuturor locurilor.

22Deci mai întâiu ivindu-se ceata lui Iuda, s’au îngrozit vrăjmașii, și s’au înfricoșat de fața celui ce toate le vede, și s’au pornit a fugì, care cum puteà, încât de multe ori ei dintre ei s’au fost vătămând, și cu ascuțiturile săbiilor s’au fost tăind.

23Iar Iuda gonindu’i foarte tare, tăind pre spurcații aceia, a omorît ca la vr’o treizeci de mii de bărbați.

24Iar Timoteiu a căzut despre partea lui Dositeiu și a lui Sosipatru, și se rugà cu multe rugăciuni să’l sloboază viu, pentrucă pre ai multora din Iudei părinți și frați îi avea, cari vor fi uitați de va pierì el.

25Și cu multe legându-se el înaintea lor, cum că pre toți aceia nevătămați îi va întoarce, l-a slobozit pre el, pentru mântuirea fraților.

26Iar Iuda mergând asupra Carnului, și asupra Atargationului, a omorît douăzeci și cinci de mii de oameni.

27Și după fuga și pierderea acestora, a tăbărît Iuda asupra Efronulul, care erà cetate tare, întru care lăcuià Lisie și mulțime de tot felul de neamuri; iar înaintea zidurilor stau voinici bărbați, carii vitejește se băteau, acolo arme multe și săgeți erau puse.

28Ci chemând pre cel Puternic, care cu tărie zdrobește puterea vrăjmașilor, a luat cetatea supt mâinile sale, și din cei ce erau în lăuntru, a omorît ca vr’o douăzeci și cinci de mii.

29Și mergând de acolo, a năvălit asupra cetății Schitilor, care erà departe de Ierusalim șase sute de stadii.

30Iar Evreii cei ce lăcuiau acolo, mărturisind dragostea, care aveau către ei Schitipolitenii, și cum că și în vremile cele nenorocite, blânzi le-au fost lor,

31Mulțămindu-le lor, i-au îndemnat, ca și de aici înainte să fie buni cu neamul, și au venit la Ierusalim, când se apropià sărbătoarea săptămânilor.

32Iar după praznicul cincizecimei, au pornit asupra lui Gorghie mai marele Idumeii.

33Și au ieșit cu trei mii de pedestri și cu patru sute de călăreți.

34Și bătându-se, s’a întâmplat de au căzut puțini din Iudei.

35Iar oarecare Dositeiu dintre ai lui Vachinor, călăreț și bărbat tare, a prins pe Gorghie, și țiindu’l de veșmânt îl aduceà pre el vitejește, vrând viu pre blestematul acela să’l aducă rob; iar unul din călăreții Trachilor viind asupră’i și lovindu’l preste umăr, Gorghie a scăpat în Marisa.

36Iar cei ce erau cu Esdrin mai mult bătându-se și ostenindu-se, Iuda a chemat pre Domnul să’i fie ajutor și povățuitor răsboiului.

37Începând cu glas părintesc și cu cântări strigând, și glas înălțând, fără de veste a năvălit asupra oștirilor lui Gorghie, și i-a înfrânt.

38Iar Iuda luând oștirea s’a dus în cetatea Odolam, și sosind ziua a șaptea, s’a curățit după obiceiu, și a petrecut acolo ziua sâmbetei.

39Iar a doua zi au venit cei ce erau cu Iuda, precum s’a fost rânduit, ca să ridice trupurile celor omorîți, și să le așeze cu rudeniile în părinteștile mormânturi.

40Și a aflat supt hainele fiecăruia din cei morți lucruri sfințite idolilor Iamniei, de care opreà legea pre Iudei, și tuturor vădit lucru a fost, cum că pentru această pricină au căzut aceștia.

41Și toți binecuvântând pre Judecătorul cel drept, pre Domnul, cel ce arată cele ascunse.

42Și întorcându-se la rugăciuni, s’au rugat pentru păcatul ce s’a făcut, ca de tot să se șteargă. Iar viteazul Iuda a îndemnat mulțimea ca să se păzească pre sine fără de păcat, văzând cu ochii cele ce s’au făcut pentru păcatul celor ce mai nainte au căzut.

43Și făcând gătire după numărul bărbaților, două mii de drahme de argint a trimis în Ierusalim, să aducă jertfă pentru păcat, foarte bine și cuvios socotind de învierea morților.

44Că de n’ar fi avut nădejde cum că vor învieà cei ce mai înainte au fost căzut, deșert și de râs lucru ar fì a se rugà pentru cei morți.

45Și a văzut cum că celor ce cu bună cucernicie au adormit, foarte bun dar le este pus.

46Drept aceea, sfânt și cucernic gând a fost, că a făcut curățenie pentru cei morți, ca să se slobozească de păcat.