2 Macavei 10

1Iar Macaveiu și cei ce erau cu el povățuindu’i Domnul, au luat Biserica și cetatea.

2Iar jertfelnicile de prin târg, care le făcuse cei de alt neam și capiștele, le-au stricat.

3Și curățind Biserica, alt jertfelnic au făcut și înfierbântând pietre, și foc din ele luând, după ce au fost trecut doi ani și șase luni, au adus jertfă și tămâie și lumini și au făcut punerea înainte a pâinilor.

4Și după ce au făcut acestea, plecându-se cu fața la pământ, s’au rugat Domnului ca să nu mai cază întru răutăți ca acestea, ci de vor și păcătuì cândvà, el să’i certe cu milă, și să nu’i deà neamurilor celor hulitoare și varvare.

5Iar în ziua în care cei de alt neam au fost spurcat Biserica, s’a întâmplat de tocmai într’acea zi s’a făcut curățirea, în douăzeci și cinci ale aceeaș luni, care este Haselev.

6Și cu veselie au ținut opt zile în chipul praznicului corturilor, aducându’și aminte, cum cu puțină vreme mai ’nainte sărbătoarea corturilor o au făcut în munți și în peșteri ca hiarele păscând.

7Pentru aceea stâlpări și ramuri frumoase, încă și finici având, laude dau celui ce bine au sporit a se curățì locul lui.

8Și a poruncit cu poruncă de obște, și cu rânduială la tot neamul evreesc, ca din an în an să ție zilele acestea.

9Iar sfârșitul lui Antioh, care s’a numit Epifan, așà a fost.

10Și acum cele ce s’a întâmplat pre vremea lui Evpator Antioh, fiul spurcatului Antioh, vom arătà pre scurt spuind relele, care s’au întâmplat din răsboaie.

11Că acesta, după ce s’a făcut împărat, a pus mai mare preste lucrurile împărăției pre oarecare Lisie, care fusese povățuitor mai mare preste Kilo-Siriea și Finichiea.

12Că Ptolomeu, care se chemà Macron, a voit să ție dreptate către Evrei, pentru nedreptatea ce li s’a fost făcut lor, și se nevoià să trăiască în pace cu ei.

13Ci pentru aceasta a fost pârît de prietini către Evpator, și de multe ori auzind numindu-se vânzător, pentrucă a părăsit Chiprul, care Filomitor l-a fost încredințat lui, și a trecut la Antioh Epifan, nici stăpânie de bun neam având, de voie rea otrăvindu-se pre sine, a murit.

14Iar Gorghie după ce s’a făcut mai mare preste locurile acestea, adunând oștire streină, adeseori dà răsboiu asupra Evreilor.

15Și împreunându-se cu aceștia și Idumei, cari țineau cetăți tari, necăjau pre Evrei, și pre cei fugiți de la Ierusalim primindu’i, cercà să se apuce de răsboiu.

16Iar cei ce erau cu Macaveiu făcând rugăciune, și rugându-se lui Dumnezeu, ca să le fie într’ajutor, au năvălit asupra cetăților Idumeiior.

17Care vitejește lovindu-le, au luat locurile, și au făcut izbândă asupra tuturor celor ce de pre zid dau răsboiu, și pre cei ce le veniau înainte i-au junghiat, și au omorît numai puțin decât douăzeci de mii.

18Și fugind unii numai puțin de cât nouă mii, în două turnuri foarte tari, care aveau toate cele de lipsă.

19Iar Macaveiu lăsând pre Simon și pre Iosif, încă și pre Zakheu și pre câțivà, cari erau cu el, ca să’i încunjure pre ei, și să deà răsboiu asupra lor, el s’a dus la locurile cele mai de lipsă.

20Iar cei ce erau cu Simon iubind argintul, de oarecari din cei din turnuri s’au amăgit cu bani, și șaptezeci de mii drahme de argint luând, au lăsat pre oarecari de au scăpat.

21Și înștiințându-se Macaveiu de lucrul ce s’a făcut, adunând pre povățuitorii poporului, i-a certat pre ei, pentrucă cu argint au vândut pre frați, lăsând pre vrăjmași asupra lor.

22Deci pre acești vânzători i-au omorît, și îndată au luat cele două turnuri.

23Și cu armele toate în mâini sporindu-se, au pierdut într’acele două turnuri mai mult decât douăzeci de mii.

24Iar Timoteiu cel ce mai ’nainte a fost biruit de Evrei, adunând oștiri streine multe foarte, și nu puțină călărime din Asia, a venit să robească Iudeia.

25Iar Macaveiu și cei ce erau cu el, apropiindu-se el, se rugà Domnului, presărându’și capul cu țărână, și încingându’și mijloacele cu saci.

26Și căzând la pământ înaintea altarului, s’au rugat să le fie lor blând; și vrăjmașilor lor să fie vrăjmaș, și celor împrotivnici să se împrotiveastă, precum zice legea.

27Și după rugăciune luând armele, au ieșit din cetate departe, și apropiindu-se de vrăjmași, au stătut.

28Și când a răsărit soarele, s’au lovit amândouă părțile, aceștia având chezaș de bună norocire și debiruință, fapta bună și scăparea cea spre Domnul; iar aceia povățuitor răsboiului puindu’și mânia.

29Și când tare se băteau, s’au arătat vrăjmașilor din cer cinci bărbați străluciți, călări pre cai cu frâne de aur, cari povățuiau pre Evrei.

30Dintru cari doi luând pre Macaveiu în mijloc și acoperindu’l cu armele lor, îl păzeau nevătămat; iar asupra vrăjmașilor aruncau săgeți și trăsnete, deci învăluindu-se pentrucă nu vedeau și turburându-se se tăiau.

31Și s’au omorît douăzeci de mii și cinci sute de pedestrași, și șase sute de călăreți.

32Iar Timoteiu a fugit la Gazara cetate tare, preste care erà mai mare Hereu.

33Iar cei ce erau cu Macaveiu, veseli au șezut împrejurul cetăței aceea patru zile.

34Iar cei dinlăuntru nădăjduind întru tăria cetăței, foarte mult blestemau și cuvinte necuvioase aruncau.

35Și când s’a luminat ziua a cincea, douăzeci de voinici din cei ce erau cu Macaveiu mâniindu-se pentru blesteme, bărbătește au năvălit la zid, și cu mânie sălbatecă suindu-se, pre tot care era înainte îl tăià.

36Așijderea și alții suindu-se asupra celor dinlăuntru, au dat foc turnurilor, și aprinzând focuri, de vii au ars pre blestemătorii aceia.

37Iar alții au tăiat porțile, și primind înlăuntru cealaltă tabără, au luat cetatea; și pre Timoteiu, care se ascunsese într’o groapă, l-au omorît, și pre Hereu fratele acestuia și pre Apolofanì.

38Și după ce au făcut acestea, cu laude și cu mărturisiri au binecuvântat pre Domnul, cel ce mult bine au făcut lui Israil, și i-au dat lui biruință.