22Și îndată au silit Iisus pre ucenicii săi să intre în corabie și să meargă înaintea lui de ceea parte, până ce va slobozì noroadele.
23Și slobozind noroadele, s’au suit la munte să se roage deosebi. Și făcându-se seară, erà acolo singur.
24Iar corabia erà în mijlocul mărei, învăluindu-se de valuri, că erà vântul împrotivă.
25Iar întru a patra streajă a nopței au mers la dânșii Iisus, umblând pre mare.
26Și văzându-l pre el ucenicii umblând pre mare, s’au spăimântat, zicând că nălucă este și de frică au strigat.
27Dar Iisus îndată au grăit lor zicând: îndrăzniți, eu sunt, nu vă temeți.
28Iar Petru răspunzând, a zis: Doamne, de ești tu, poruncește-mi să vin la tine pre apă. Iar el i-au zis: vino.
29Și pogorându-se Petru din corabie, umblă pre apă ca să meargă la Iisus.
30Iar văzând vântul tare, s’a înfricoșat, și începând a se afundà, a strigat grăind: Doamne mântuește-mă.
31Și îndată Iisus tinzând mâna, l-a apucat pre dânsul și i-au zis lui: puțin credinciosule, pentruce te-ai îndoit?
32Și intrând ei în corabie, a stat vântul.
33Iar cei ce erau în corabie venind s’au închinat lui, zicând: cu adevărat Fiul lui Dumnezeu ești.