Matei 14

1Într’acea vreme a auzit Irod, cel a patra parte stăpânitor, vestea despre Iisus.

2Și a zis slugilor sale: acesta este Ioan Botezătorul; el a înviat din morți și pentru aceasta se fac puteri întru el.

3Că Irod prinzând pre Ioan l-a legat pre el și l-a pus în temniță, pentru Irodiada, muierea lui Filip, fratelui său

4Că ziceà Ioan lui: nu ți se cuvine ție s’o aibi prea ea.

5Și vrând să’l omoare pre dânsul, se temeà de norod, căci ca pre un proroc îl aveà pre el.

6Iar prăznuindu-se ziua nașterei lui Irod, a jucat fata Irodiadei în mijloc și a plăcut lui Irod.

7Pentru aceea cu jurământ a mărturisit ei să’i deà orice va cere.

8Iar ea, îndemnată fiind de muma sa, a zis: dă-mi aici în tipsie Capul lui Ioan Botezătorul.

9Și s’a întristat împăratul; dar pentru jurământ și pentru cei ce ședeau împreună cu dânsul, a poruncit să i se deà.

10Și trimițând a tăiat pre Ioan în temniță.

11Și s’a adus Capul lui în tipsie și s’a dat fetei, și l-a dus la muma sa.

12Și venind ucenicii lui, au luat trupul și l-au îngropat pre el, și venind au vestit lui Iisus.

13Și auzind Iisus, s’au dus de acolo cu corabia în loc pustiu, deosebi; și auzind noroadele, s’au dus după dânsul pedeștri de prin orașe.

14Și ieșind Iisus, a văzut norod mult, și i s’au făcut milă de ei și au tămăduit pre bolnavii lor.

15Iar făcându-se seară, au venit la dânsul ucenicii lui, zicând: locul este pustiu și vremea iată a trecut; slobozește norodul ca să se ducă prin sate să’și cumpere bucate loruși.

16Iar Iisus le-au zis lor: nu trebue să meargă; dați-le voi să mănânce.

17Iar ei au zis lui: n’avem aici fără numai cinci pâini și doi pești.

18Și el au zis: aduceți-le pre ele aici la mine.

19Și au poruncit norodului să șează pre iarbă, și luând cele cinci pâini și cei doi pești, și căutând la cer, au binecuvântat, și frângând au dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii noroadelor.

20Și au mâncat toți și s’au săturat, și au luat rămășițele de sfărâmituri douăsprezece coșuri pline.

21Iar cei ce mâncaseră erau bărbați ca cinci mii, afară de muieri și de copii.

22Și îndată au silit Iisus pre ucenicii săi să intre în corabie și să meargă înaintea lui de ceea parte, până ce va slobozì noroadele.

23Și slobozind noroadele, s’au suit la munte să se roage deosebi. Și făcându-se seară, erà acolo singur.

24Iar corabia erà în mijlocul mărei, învăluindu-se de valuri, că erà vântul împrotivă.

25Iar întru a patra streajă a nopței au mers la dânșii Iisus, umblând pre mare.

26Și văzându-l pre el ucenicii umblând pre mare, s’au spăimântat, zicând că nălucă este și de frică au strigat.

27Dar Iisus îndată au grăit lor zicând: îndrăzniți, eu sunt, nu vă temeți.

28Iar Petru răspunzând, a zis: Doamne, de ești tu, poruncește-mi să vin la tine pre apă. Iar el i-au zis: vino.

29Și pogorându-se Petru din corabie, umblă pre apă ca să meargă la Iisus.

30Iar văzând vântul tare, s’a înfricoșat, și începând a se afundà, a strigat grăind: Doamne mântuește-mă.

31Și îndată Iisus tinzând mâna, l-a apucat pre dânsul și i-au zis lui: puțin credinciosule, pentruce te-ai îndoit?

32Și intrând ei în corabie, a stat vântul.

33Iar cei ce erau în corabie venind s’au închinat lui, zicând: cu adevărat Fiul lui Dumnezeu ești.

34Și trecând au venit în pământul Ghenisaretului.

35Și cunoscându-l pre el oamenii locului aceluia, au trimis în toată lăturea aceea și au adus la dânsul pre toți bolnavii,

36Și-l rugau pre el ca numai să se atingă de poalele veșmintelor lui; și câți se atingeau se mântuiau.