Marcu 8

1În zilele acelea fiind norod mult foarte și neavând ce mâncà, chemând Iisus pre ucenicii săi, le-au zis lor:

2Milă’mi este de norod, că iată trei zile sunt de când așteaptă lângă mine și n’au ce mâncà.

3Și de’i voiu slobozì pre dânșii flămânzi la casele lor, vor slăbì pre cale, că unii dintr’înșii au venit de departe.

4Și au răspuns lui ucenicii lui: de unde pre aceștia va puteà cinevà să’i sature de pâine, aici în pustie?

5Și i-au întrebat pre ei: câte pâini aveți? Iar ei au zis: șapte.

6Și au poruncit norodului să șază pre pământ; și luând pre cele șapte pâini, mulțumind au frânt și au dat ucenicilor săi ca să le pună înainte; și le-au pus înaintea norodului.

7Și aveau și puțini peștișori, și binecuvântând, au zis să’i pună și pre aceia înaintea lor.

8Și au mâncat și s’au săturat; și au luat rămășițe de sfărâmituri șapte coșnițe.

9Și erau cei ce mâncaseră, ca patru mii. Și i-au slobozit pre ei.

10Și îndată intrând în corabie cu ucenicii săi, au venit în părțile Dalmanutei.

11Și au ieșit Fariseii și au început a se întrebà cu dânsul, cerând dela dânsul semn din cer, ispitindu’l pre el.

12Și suspinând cu duhul său au zis: pentru ce neamul acesta semn cere? Amin zic vouă: nu se va dà semn neamului acestuia.

13Și lăsându’i pre dânșii, au intrat iarăș în corabie și au trecut de ceea parte.

14Și ucenicii lui uitaseră să ià pâine, și mai mult decât o pâine n’aveau cu dânșii în corabie.

15Și le-au poruncit lor, zicând: căutați de vă păziți de aluatul Fariseilor și de aluatul lui Irod.

16Și cugetau întru sine, unul către altul zicând: că pâine n’avem;

17Iar Iisus cunoscând, au zis lor: drept ce cugetați că pâine n’aveți? Încă nu înțelegeți, nici pricepeți? Încă împietrită aveți inima voastră?

18Ochi având, nu vedeți? Și urechi având, n’auziți? Și nu vă aduceți aminte,

19Când am frânt pre cele cinci pâini la cele cinci mii, câte coșuri pline de sfărâmituri ați luat? Zis-au ei lui: douăsprezece.

20Și când pre cele șapte la cele patru mii, câte coșnițe pline de sfărâmituri ați luat? Iar ei au zis, șapte.

21Și le-au zis lor: dar cum încă nu înțelegeți?

22Și au venit în Vitsaida, și i-au adus lui un orb, și l-au rugat pre el ca să se atingă de dânsul.

23Și apucând pre orbul de mână l-au scos pre el afară din sat; și scuipind pre ochii lui, și punându’și mâinile pre el, l-au întrebat de vede cevà.

24Și ridicându’și ochii a zis: văd oamenii ca copacii umblând.

25După aceasta iarăș și-au pus mâinile pre ochii lui, și l-au făcut de a văzut, și s’a îndreptat și a văzut luminat pre toți.

26Și l-au trimis pre el la casa sa, zicând: nici în sat să intri, nici să spui cuivà în sat.

27Și au ieșit Iisus și ucenicii lui în satele Chesariei lui Filip; și pre cale au întrebat pre ucenicii săi, zicând lor: cine zic oamenii că sunt eu?

28Iar ei au răspuns: Ioan Botezătorul; și alții, Ilie; iar alții, unul din proroci.

29Și el le-au zis lor: dar voi cine ziceți că sunt eu? Și răspunzând Petru a zis lui: tu ești Hristosul.

30Și i-au oprit pre ei ca să nu spună nimănui pentru dânsul.

31Și au început a’i învățà pre ei, că se cuvine Fiul Omului multe a pătimì, și a se defăimà de bătrâni și de Arhierei și de Cărturari, și a se omorî, și după trei zile a învià.

32Și de față cuvântul acesta grăià. Și apucându’l pre el Petru, a început a’i stà lui împrotivă.

33Iar el întorcându-se și căutând spre ucenicii săi, au certat pre Petru, zicând: mergi înapoia mea satano, că nu cugeți cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci cele ce sunt ale oamenilor.

34Și chemând la sine pre norod împreună cu ucenicii săi, au zis lor: cela ce voiește să vină după mine, să se lepede de sine, și să’și ià crucea sa, și să’mi urmeze mie.

35Că cine va vreà să’și mântuiască sufletul său, pierde’l-va pre el; iar cine’și va pierde sufletul său pentru mine și pentru evanghelie, acela îl va mântuì pre el.

36Că ce va folosì omului de ar dobândì lumea toată, și’și va pierde sufletul său?

37Sau ce va dà omul schimb pentru sufletul său?

38Că cine se va rușinà de mine și de cuvintele mele, întru acest neam preacurvar și păcătos, și Fiul Omului se va rușinà de el, când va venì întru slava Tatălui său cu sfinții Îngeri.