Fiica lui Iair și femeia care s-a atins de haina Lui

18Acestea grăind el către dânșii, iată, un boier oarecare venind, s’a închinat lui, zicând: fiica mea acum a murit, ci venind, pune mâna ta preste dânsa, și va învià.

19Și sculându-se Iisus, au mers după dânsul, și ucenicii lui.

20Și iată o femeie, întru curgerea sângelui fiind de doisprezece ani, venind dinapoi, s’a atins de poala hainei lui;

21Că ziceà întru sine, că numai de mă voiu atinge de haina lui mă voiu mântuì.

22Iar Iisus întorcându-se și văzând-o pre ea, i-au zis: îndrăsnește, fiică; credința ta te-a mântuit. Și s’a tămăduit femeia din ceasul acela.

23Și viind Iisus în casa boierului, și văzând fluerătorii și mulțimea gâlcevind, au zis lor: Fugiți, că n’a murit fecioara, ci doarme.

24Și își râdeau de dânsul.

25Iar dacă s’a scos afară norodul, intrând, o au luat de mână, și s’a sculat fecioara.

26Și a ieșit vestea aceasta preste tot pământul acela.

21Și trecând Iisus în corabie iarăș de ceea parte, s’a adunat norod mult la el; și erà lângă mare,

22Și iată, a venit unul din mai marii sinagogei, cu numele Iair, și văzându’l pre dânsul, a căzut la picioarele lui.

23Și’l rugà pre dânsul mult, zicând: fiica mea spre sfârșit este; vino de îți pune mâinile pre dânsa, ca să se mântuiască și să trăiască.

24Și au mers Iisus cu dânsul; și după dânsul a mers norod mult și’l împresurà pre el.

25Și o muiere oarecare, fiind întru curgerea sângelui de doisprezece ani,

26Și multe pătimind dela mulți doftori, și cheltuindu’și toate cele ce avusese, și nimic folosindu-se, ci mai vârtos mergând spre mai rău,

27Auzind pentru Iisus, venind între norod dinapoi, s’a atins de haina lui:

28Că ziceà: măcar de hainele lui de mă voiu atinge, mă voiu mântuì.

29Și îndată a secat izvorul sângelui ei și a simțit cu trupul că s’a vindecat de boală.

30Și îndatăș Iisus cunoscând întru sineș puterea ce a ieșit dintru el, întorcându-se către norod, au zis: cine s’a atins de hainele mele?

31Și au zis lui ucenicii lui: vezi norodul îmbulzindu-te, și zici: cine s’a atins de mine?

32Și căutà împrejur să vază pre ceea ce a făcut aceasta.

33Iar muierea înfricoșindu-se și tremurând, știind ce s’a făcut ei, a venit și a căzut înaintea lui și i-a spus lui tot adevărul.

34Iar el au zis ei: fiică, credința ta te-a mântuit; mergi în pace, și fii sănătoasă de boala ta.

35Încă grăind el, au venit dela mai marele sinagogei, zicând: fiica ta a murit; ce mai superi pre Învățătorul?

36Iar Iisus îndată ce au auzit cuvântul ce s’a grăit, au zis mai marelui sinagogei: nu te teme, crede numai.

37Și n’au lăsat pre nici unul să meargă după dânsul, fără numai pre Petru și pre Iacov și pre Ioan, fratele lui Iacov.

38Și au venit în casa mai marelui sinagogei, și au văzut turburare, plângând aceia și tânguindu-se mult.

39Și intrând, au zis lor: ce vă turburați și plângeți? Fecioara n’a murit, ci doarme. Și’și râdeau de dânsul.

40Iar el scoțând afară pre toți, au luat pre tatăl fecioarei și pre muma ei și pre cei ce erau cu el, și au intrat unde erà fecioara zăcând.

41Și apucând pre fecioară de mână, i-au zis ei: talita oumi, ce se tâlcuește: fecioară, ție zic: scoală-te.

42Și îndatăș s’a sculat fecioara și umblà, că erà de doisprezece ani. Și s’au spăimântat cu spaimă mare.

43Și le-au poruncit lor mult, ca nimeni să nu știe aceasta; și au zis să’i deà ei să mănânce.

40Și a fost când s’au întors Iisus, l-a primit pre el norodul, că toți îl așteptau pre el.

41Și iată, a venit un om căruia îi erà numele Iair, și acesta erà mai marele sinagogei, și căzând la picioarele lui Iisus, îl rugà pre el ca să intre în casa lui,

42Că aveà o fiică una născută, ca de doisprezece ani, și aceea mureà. Iar când mergeà el, îl împresurau noroadele.

43Și o muiere fiind în curgerea sângelui de doisprezece ani, care cheltuise la doftori toată avuția sa, și nici dela unul n’a putut să se vindece,

44Apropiindu-se dinapoi, s’a atins de poala hainei lui, și îndatăș a stătut curgerea sângelui ei.

45Și au zis Iisus: cine este cel ce s’a atins de mine? Iar lepădându-se toți, a zis Petru și cei ce erau cu el: Învățătorule, noroadele te îmbulzesc și te strâmtorează, și zici: cine este cel ce s’a atins de mine?

46Iar Iisus au zis: s’a atins de mine oarecine, că eu am cunoscut puterea care a ieșit din mine.

47Iar văzând muierea că nu s’a ascuns, a venit tremurând, și căzând înaintea lui, i-a spus lui, înaintea a tot norodul, pentru care pricină s’a atins de el și cum că s’a tămăduit îndată.

48Iar el i-au zis ei: îndrăznește fiică; credința ta te-a mântuit, mergi în pace.

49Încă grăind el, vine oarecare dela mai marele sinagogei, grăind lui, că a murit fiica ta; nu supărà pre Învățătorul.

50Iar Iisus auzind, au răspuns lui, grăind: nu te teme; crede numai și se va mântuì.

51Iar intrând în casă, n’au lăsat nici pre unul să intre, fără numai pre Petru și pre Iacov și pre Ioan și pre tatăl fecioarei și pre muma ei.

52Și plângeau toți și se tânguiau de dânsa; iar el au zis: nu plângeți; n’a murit, ci doarme.

53Și’și râdeau de dânsul, știind că a murit.

54Iar el scoțând pre toți afară, și apucând-o de mână, a strigat, grăind: fecioară, scoală-te!

55Și s’a întors duhul ei, și a înviat îndată; și au poruncit să’i deà ei să mănânce.

56Și s’au spăimântat părinții ei; iar el au poruncit lor, să nu spună nimănui ceeace se făcuse.