Răstignirea

32Iar ieșind afară, au aflat pre un om chirinean, anume Simon; pre acesta l-au silit să ducă crucea lui.

33Și venind la locul ce se numește Golgota, care se zice: locul căpățânei,

34I-au dat lui să beà oțet amestecat cu fiere, și gustând, nu vrea să beà.

35Iar după ce l-au răstignit pre el, au împărțit hainele lui, puind sorti, ca să se plinească ceea ce s’a zis de prorocul: împărțit-au hainele mele loruși, și pentru cămașa mea au aruncat sorți.

36Și șezând, îl păziau pre el acolo.

37Și au pus deasupra capului lui, vina lui scrisă: Acesta este Iisus împăratul Iudeilor.

38Atunci au răstignit împreună cu dânsul doi tâlhari, unul deadreapta și altul deastânga.

39Iar cei ce treceau îl huliau pre dânsul, clătind cu capetele sale și zicând:

40Cela ce strici Biserica și în trei zile o zidești, mântuește-te pre tine însuți; de ești Fiul lui Dumnezeu, pogoară-te de pre cruce.

41Așijderea încă și Arhiereii batjocorindu’l, împreună cu Cărturarii și cu bătrânii și cu Fariseii, ziceau:

42Pre alții au mântuit, iar pre sine nu poate să se mântuiască? De este împărat al lui Israil, pogoare-se acum de pre cruce, și să credem într’însul.

43Nădăjduià spre Dumnezeu; izbăvească’l acum pre dânsul, de îl voește pre el; că au zis, că Fiul lui Dumnezeu sunt.

44Așijderea și tâlharii, cei ce erau împreună cu el răstigniți, îl ocărau pre el.

21Și au silit pre oarecare Simon Chirinean, ce treceà venind din țarină, tatăl lui Alexandru și al lui Ruf, ca să ducă crucea lui.

22Și l-au dus pre el la locul Golgota, care se tălmăcește: locul căpățânei.

23Și i-au dat lui să beà vin amestecat cu smirnă, dar el n’au luat.

24Și răstignindu’l pre el, au împărțit hainele lui, aruncând sorți pre dânsele, cine ce va luà.

25Și erà ceasul al treilea, și l-au răstignit pre el.

26Și erà scrisoarea pricinei lui scrisă: Împăratul Iudeilor.

27Și împreună cu dânsul au răstignit doi tâlhari, unul deadreapta și altul deastânga lui.

28Și s’a plinit scriptura care zice: și cu cei fărădelege s’a socotit.

29Și cei ce treceau îl huliau pre el, clătinând capetele lor și zicând: Ua! Cel ce strici Biserica și în trei zile o zidești,

30Mântuește-te pre sineți și te pogoară de pre cruce.

31Asemenea încă și Arhiereii bătându’și joc, ziceà unul către altul împreună cu Cărturarii: pre alții au mântuit, iar pre sine nu poate să se mântuiască?

32Hristos împăratul lui Israil, pogoare-se acum de pre cruce, ca să vedem și să credem într’însul. Și cei ce erau împreună cu el răstigniți, îl ocărau pre el.

26Și când îl duceau pre el, prinzând pre un Simon, Chirinean, ce venià din țarină, au pus pre el crucea, ca să o ducă după Iisus.

27Și mergeà după el mulțime multă de norod și de muieri, carii plângeau și se tânguiau pentru dânsul.

28Și întorcându-se către ele Iisus, au zis: fiicele Ierusalimului, nu mă plângeți pre mine, ci pre voi vă plângeți și pre fiii voștri.

29Că iată vin zile, în care vor zice, fericite sunt cele sterpe, și pântecele care n’au născut, și țâțele care n’au aplecat.

30Atunci vor începe a zice munților: cădeți preste noi; și dealurilor: acoperiți-ne pre noi.

31Că de fac acestea în lemnul cel verde, dar în cel uscat ce va fi?

32Și duceau împreună cu el, și alți doi făcători de rele, să’i piarză.

33Și dacă au venit la locul ce se chiamă al Căpățânei, acolo l-au răstignit pre el, și pre făcătorii de rele, unul deadreapta și altul deastânga.

34Iar Iisus ziceà: Părinte, iartă-le lor; că nu știu ce fac. Și împărțind hainele lui, au aruncat sorți.

35Și stà norodul de privià. Și își băteau joc de dânsul și boierii împreună cu dânșii, zicând: pre alții au mântuit; mântuiască-se și pre sine, de este acesta, Hristosul, alesul lui Dumnezeu.

36Și își făceau râs de dânsul și ostașii, apropiindu-se, și oțet aducându’i lui,

37Și zicând: de ești tu împăratul Iudeilor, mântuește-te pre tine însuți.

38Și erà și scrisoare scrisă deasupra lui cu slove Elinești și Râmlinești și Evreești, acesta este împăratul Iudeilor.

39Iar unul din tâlharii cei răstigniți îl hulià pre dânsul, zicând: de ești tu Hristosul, mântuește-te pre tine și pre noi.

40Iar răspunzând celalt îl certà pre el, zicând: nu te temi tu de Dumnezeu, că într’aceeași osândă ești?

41Și noi după dreptate; că cele vrednice după faptele noastre luăm; iar acesta nici un rău n’a făcut.

42Și ziceà lui Iisus: pomenește-mă, Doamne, când vei venì întru împărăția ta.

43Și au zis Iisus lui: amin zic ție: astăzi împreună cu mine vei fi în raiu.

17Și ducându’și Crucea sa, au ieșit la locul ce se chiamă al Căpățânei, care se zice evreește Golgota,

18Unde l-au răstignit pre el, și împreună cu el alți doi, de o parte și de alta, și în mijloc pre Iisus.

19Și a scris și titlu Pilat, și l-a pus pre Cruce. Și erà scris: Iisus Nazarineanul Împăratul Iudeilor.

20Și pre acest titlu mulți din Iudei l-au cetit, căci aproape erà de cetate locul unde s’au răstignit Iisus; și erà scris: Evreește, Elinește și Râmlenește.

21Deci au zis lui Pilat Arhiereii Iudeilor: nu scrie, Împăratul Iudeilor; ci cum că el au zis: Împărat sunt al Iudeilor.

22Răspuns-a Pilat: ceea ce am scris, am scris.

23Iar ostașii, dacă au răstignit pre Iisus, au luat hainele lui, și le-au făcut patru părți, fiecărui ostaș o parte; și cămașa; și erà cămașa necusută, de sus țesută preste tot.

24Și au zis întru dânșii: să nu o sfășiem, ci să aruncăm sorți pentru dânsa, a căruia va fi; ca să se împlinească scriptura ce zice: împărțit-au hainele mele loruși, și pentru cămașa mea au aruncai sorți. Deci ostașii acestea au făcut.

25Și stă lângă Crucea lui Iisus muma lui, și sora mumei lui, Maria a lui Cleopa, și Maria Magdalina.

26Deci Iisus văzând pre Maica sa și pre ucenicul pre care iubià, stând, au zis Maicei sale: Femeie, iată Fiul tău!

27După aceea au zis ucenicului: iată muma ta! Și dintr’acel ceas o a luat pre dânsa ucenicul întru ale sale.