Credința femeii cananeence

21Și ieșind Iisus de acolo, s’au dus în părțile Tirului și ale Sidonului.

22Și iată o muiere Hananiancă ieșind din hotarele acelea, strigà către dânsul, zicând: miluește-mă Doamne, Fiul lui David; fiica mea rău se îndrăcește.

23Iar el nu i-au răspuns ei cuvânt. Și apropiindu-se ucenicii lui, îl rugau pre el zicând: slobozește-o pre ea, că strigă în urma noastră.

24Iar el răspunzând au zis: nu sunt trimis fără numai către oile cele pierdute ale casei lui Israil.

25Și ea venind s’a închinat lui zicând: Doamne, ajută’mi!

26Iar el răspunzând au zis: nu este bine a luà pâinea fiilor și a o aruncà câinilor.

27Iar ea a zis: adevărat, Doamne, că și câinii mănâncă din sfărâmiturile ce cad din masa domnilor săi.

28Atunci răspunzând Iisus, au zis ei: o! muiere, mare este credința ta; fie ție precum voiești. Și s’a tămăduit fiica ei dintru acel ceas.

24Și sculându-se de acolo, s’au dus în hotarele Tirului și ale Sidonului, și intrând în casă, vreà să nu știe nimeni de el, dar n’au putut să se tăinuiască.

25Că auzind o muiere pentru dânsul, a cărei fiică aveà duh necurat, venind a căzut la picioarele lui.

26Și erà muierea elină, de neam din Finichia Siriei. Și’l rugà pre el ca să goniască dracul din fiica ei.

27Iar Iisus au zis ei: lasă să se sature întâiu fiii; că nu este bine a luà pâineà fiilor și a o aruncà câinilor.

28Iar ea răspunzând a zis lui: adevărat Doamne, că și câinii supt masă mănâncă din sfărâmiturile fiilor.

29Și au zis ei: pentru acest cuvânt, mergi, a ieșit dracul din fiica ta.

30Și mergând la casa sa, a aflat pre dracul ieșit, și pre fiică zăcând în pat.