Romani 7

1Au nu știți fraților, că celor ce știu legea grăiesc, că legea stăpânește pre om în câtă vreme trăiește?

2Că femeia cu bărbat, legată este de lege cu bărbatul cât trăiește el; iar de i-a murit bărbatul ei, s’a dezlegat de legea bărbatului.

3Drept aceea, trăindu’i bărbatul ei, preacurvă se chiamă, de va fi cu alt bărbat; iar de îi va murì bărbatul ei, slobodă este de lege, a nu fi ea preacurvă, fiind cu alt bărbat.

4Pentru aceea, frații mei, și voi v’ați omorît legei prin trupul lui Hristos; ca să fiți voi ai altuia, ai celui ce au înviat din morți ca să aducem roadă lui Dumnezeu.

5Căci când eram în trup, patimile păcatelor, cele prin lege lucrau întru mădulările noastre, ca să aducă roadă morței.

6Iar acum ne-am slobozit de lege, murind noi aceia întru care eram ținuți, ca să slujim întru înnoirea duhului, iar nu întru vechitura slovei.

7Ce dar vom zice? Au doară legea păcat este? Să nu fie. Ci păcatul nu l-am cunoscut, fără numai prin lege: că și pre poftă nu o aș fi știut, de n’ar fi zis legea: să nu poftești.

8Ci pricină luând păcatul prin poruncă, a lucrat întru mine toată pofta. Că fărădelege, păcatul erà mort.

9Și eu trăiam fărădelege oarecând, iar viind porunca, păcatul a învieat.

10Iar eu am murit și mi s’a aflat mie porunca, care erà spre vieață, aceasta a fi spre moarte.

11Că păcatul luând pricină prin poruncă, m’a amăgit și prin aceea m’a omorît.

12Drept aceea, legea sfântă este și porunca sfântă și dreaptă și bună.

13Deci oare ce erà bun, mie mi s’a făcut moarte? Să nu fie. Ci păcatul ca să se arate păcat, prin ce erà bun lucrându’mi mie moarte; ca să se facă preste măsură păcătos păcatul prin poruncă.

14Căci știm că legea duhovnicească este, iar eu sunt trupesc, vândut supt păcat.

15Că ceea ce lucrez, nu știu, că nu care voesc eu, aceasta fac; ci care urăsc, aceea lucrez.

16Iar de fac aceasta, care nu voesc, laud legea că este bună.

17Iar acum nu eu fac aceea, ci păcatul care lăcuește întru mine.

18Pentrucă știu că nu lăcuește întru mine, adecă în trupul meu ce este bun, că a voì se află la mine, iar a face binele nu aflu.

19Că nu fac binele care voiesc, ci răul care nu’l voiesc, acela fac.

20Iar de fac aceasta care nu voiesc eu, iată nu fac eu aceasta, ci păcatul care lăcuește întru mine.

21Aflu drept aceea, legea mie celui ce voiesc să fac binele, că ce este rău, la mine se află.

22Că împreună mă veselesc cu legea lui Dumnezeu după omul cel dinlăuntru.

23Dar văd altă lege întru mădulările mele, oștindu-se împrotiva legei minței mele și dându-mă pre mine rob legei păcatului, care este întru mădulările mele.

24Ticălos om sunt eu! Cine mă va izbăvì de trupul morței acesteia?

25Mulțămesc lui Dumnezeu prin Iisus Hristos Domnul nostru. Deci dar eu însumi cu mintea mea slujesc legei lui Dumnezeu; iar cu trupul legei păcatului.