Romani 10

1Fraților, bunăvoința inimei mele și rugăciunea cea către Dumnezeu pentru Israil este spre mântuire.

2Că mărturisesc lor că dragostea lui Dumnezeu au, ci nu după cunoștință.

3Că neștiind dreptatea lui Dumnezeu, și căutând să’și puie dreptatea lor, dreptăței lui Dumnezeu nu s’au supus.

4Că sfârșitul legei este Hristos spre îndreptare tot celui ce crede.

5Că Moisì scrie de dreptatea care este din lege, că omul care face acelea, viu va fi într’însele.

6Iar dreptatea cea din credință așà zice: să nu zici întru inima ta: cine se va suì în cer? Adecă, să pogoare pre Hristos.

7Sau, cine se va pogorî întru adânc? Adecă, să ridice pre Hristos din morți.

8Dar ce zice scriptura? Aproape este de tine cuvântul, în gura ta și întru inima ta; adecà, cuvântul credinței care propoveduim.

9Că de vei mărturisì cu gura ta pre Domnul Iisus, și vei crede întru inima ta, că Dumnezeu l-au ridicat pre el din morți, te vei mântuì,

10Că cu inima se crede spre dreptate; iar cu gura se mărturisește spre mântuire.

11Că zice scriptura: tot cel ce crede întru el nu se va rușinà.

12Că nu este osebire iudeului și elinului, pentrucă acelaș este Domnul tuturor care îmbogățește pre toți cei ce’l chiamă pre el.

13Că tot oricare va chemà numele Domnului, se va mântuì.

14Cum dar vor chemà întru care n’au crezut? Și cum vor crede, de care n’au auzit? Și cum vor auzì fără de propoveduitor?

15Și cum vor propoveduì, de nu se vor trimete? Precum este scris: cât sunt de frumoase picioarele celor ce binevestesc pacea, ale celor ce binevestesc cele bune.

16Ci nu toți au ascultat evanghelia. Că Isaia zice: Doamne, cine a crezut auzului nostru?

17Deci credința este din auz, iar auzul prin cuvântul lui Dumnezeu.

18Ci zic: au doară n’au auzit? Că în tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumei cuvintele lor.

19Ci zic: au n’a cunoscut Israil? Întâiu Moisì zice: eu voiu întărâtà pre voi spre cel ce nu este neam, spre neam neînțelegător voiu mânia pre voi.

20Iar Isaia îndrăznește, și zice: aflatu-m’am celor ce nu mă caută pre mine, arătatu-m’am celor ce nu întreabă de mine.

21Iar către Israil zice: toată ziua am întins mâinile mele către norodul cel neascultător și împrotivă grăitor.