Romani 2

1Pentru aceea fără de răspuns ești, o omule, tot cel ce judeci; căci, întru ce judeci pre altul, pre tine însuți te osândești; că aceleași faci, cel ce judeci.

2Și știm că judecata lui Dumnezeu este după adevăr asupra celor ce fac unele ca acestea.

3Și oare socotești aceasta, o omule, cel ce judeci pre cei ce fac unele ca acestea, și tu însuți aceleași faci, că vei scăpà de judecata lui Dumnezeu?

4Sau au nu bagi seamă de bogățiile bunătăței lui, și de îngăduința, și de îndelungă răbdarea lui; necunoscând că bunătatea lui Dumnezeu te aduce la pocăință?

5Ci după împietrirea ta și nepocăita inimă, îți aduni ție mânie în ziua mâniei și a descoperirei dreptei judecăți a lui Dumnezeu;

6Care va răsplătì fiecăruia după faptele lui.

7Celor ce prin răbdarea lucrului bun, caută slavă și cinste și nestricăciune, vieața veșnică.

8Iar celor prigonitori, cari se pun împrotiva adevărului, și se supun nedreptăței, mânie și urgie,

9Necaz și strâmtorare preste tot sufletul omului celui făcător de rău, al Iudeului mai întâiu, și al Elinului;

10Iar slavă și cinste și pace, tot celui ce face binele, Iudeului mai întâiu, și Elinului;

11Că nu este fățărnicie la Dumnezeu.

12Căci câți fărădelege au greșit, fărădelege vor și pierì; și câți în lege au greșit, prin lege se vor judecà;

13Că nu auzitorii legei sunt drepți la Dumnezeu, ci făcătorii legei se vor îndreptà.

14Căci când neamurile, cele ce n’au lege, din fire fac ale legei, aceia lege neavând, ei singuri își sunt lege;

15Carii arată fapta legei scrisă întru inimile sale, împreună mărturisindu-le lor cunoștința lor, și cugetele lor întru sine pârându-se sau și dându’și răspuns de îndreptare;

16În ziua când va judecà Dumnezeu cele ascunse ale oamenilor după evanghelia mea prin Iisus Hristos.

17Iată, tu te numești Iudeu, și te odihnești în lege, și te lauzi întru Dumnezeu.

18Și cunoști voea lui, și alegi cele de folos, fiind învățat din lege;

19Și te nădăjduești a fi povățuitor orbilor, lumină celor dintru întunerec,

20Îndreptător celor fără de minte, învățător pruncilor, având închipuirea științei și a adevărului în lege.

21Deci cel ce înveți pre altul, pre tine nu te înveți? Cela ce propoveduești să nu fure, furi?

22Cela ce zici să nu preacurvească, preacurvești? Cela ce urăști idolii; furi cele sfinte?

23Cela ce te lauzi în lege prin călcarea legei, necinstești pre Dumnezeu?

24Că numele lui Dumnezeu pentru voi se hulește întru neamuri, precum este scris.

25Că tăierea împrejur folosește, dacă faci legea; iar dacă ești călcător de lege, tăierea ta împrejur, netăiere împrejur s’a făcut.

26Drept aceea de va păzì netăierea împrejur îndreptările legei, au nu se va socotì netăierea lui împrejur în loc de tăiere împrejur?

27Și va judecà netăierea împrejur cea din fire, plinind legea, pre tine care prin slovă și prin tăierea împrejur, ești călcător de lege.

28Că nu cel din afară arătat este Iudeu; nici cea din afară arătată în trup este tăiere împrejur;

29Ci cel întru ascuns, acela este Iudeu; și tăierea împrejur este cea a inimei, întru duhul, iar nu prin slovă; a cărui laudă nu este dela oameni, ci dela Dumnezeu.