Romani 1

1Pavel sluga lui Iisus Hristos, chemat apostol, rânduit spre evanghelia lui Dumnezeu.

2Care mai înainte au făgăduit-o prin prorocii săi întru sfinte scripturi,

3Pentru Fiul său Iisus Hristos, Domnul nostru, cel ce s’au născut din sămânța lui David după trup;

4Carele s’au hotărît Fiul lui Dumnezeu întru putere, după duhul sfințeniei, dintru învierea din morți a lui Iisus Hristos, Domnul nostru.

5Prin care am luat darul și apostoliea, spre ascultarea credinței întru toate neamurile, pentru numele lui;

6Întru cari sunteți și voi chemați ai lui Iisus Hristos;

7Tuturor celor din Roma, iubiților lui Dumnezeu, celor chemați sfinți; dar vouă și pace dela Dumnezeu Tatăl nostru și dela Domnul Iisus Hristos.

8Întâiu dar, mulțumesc Dumnezeului meu prin Iisus Hristos pentru voi toți, căci credința voastră se vestește în toată lumea.

9Că martur îmi este mie Dumnezeu, căruia slujesc cu duhul meu întru evanghelia Fiului lui, că neîncetat fac pomenire de voi;

10Totdeauna întru rugăciunile mele rugându-mă, ca doară cândvà bine mi s’ar întâmplà cu voea lui Dumnezeu ca să vin la voi.

11Că doresc să vă văz pre voi ca să vă dau vouă cevà dar duhovnicesc spre întărirea voastră;

12Și aceasta este, ca să mă mângâi împreună cu voi prin credința cea dimpreună a voastră și a mea.

13Și nu voiu să nu știți voi fraților, că de multe ori am gândit ca să vin la voi, și am fost oprit până acum, ca să am cevà roadă și întru voi, precum și întru celelalte neamuri.

14Că Elinilor și Varvarilor, înțelepților și neînțelepților dator sunt.

15Așijderea cât este după a mea osârdie și vouă celor din Roma să vă binevestesc.

16Că nu mă rușinez de evanghelia lui Hristos; că puterea lui Dumnezeu este spre mântuire tot celui ce crede; Iudeului mai întâiu, și Elinului.

17Că dreptatea lui Dumnezeu întru dânsa se descopere din credință în credință, precum este scris: iară dreptul din credință va fi viu.

18Pentrucă se descopere mâniea lui Dumnezeu din cer preste toată păgânătatea și nedreptatea oamenilor, cari țin adevărul întru nedreptate,

19Pentrucă ce este cunoscut a lui Dumnezeu, arătat este întru dânșii; că Dumnezeu le-au arătat lor.

20Pentrucă cele nevăzute ale lui dela zidirea lumei, din făpturi socotindu-se, se văd, și veșnică puterea lui și Dumnezeirea, ca să fie ei fără de răspuns.

21De vreme ce cunoscând pre Dumnezeu, nu ca pre Dumnezeu l-au slăvit, sau i-au mulțumit; ci s’au făcut înzadarnici întru cugetele sale, și s’a întunecat inima lor cea neînțelegătoare.

22Zicându-se pre sine a fi înțelepți, au nebunit.

23Și au mutat slava lui Dumnezeu celui nestricăcios, întru asemănarea chipului omului celui stricăcios, și al păsărilor, și al celor cu patru picioare și al celor ce se târăsc.

24Pentru aceea i-au și dat Dumnezeu pre ei întru poftele inimilor lor în necurăție, ca să se spurce trupurile lor întru sineși.

25Carii au mutat adevărul lui Dumnezeu întru minciună, și au cinstit și au slujit făpturei în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci, Amin.

26Pentru aceea i-au dat pre ei Dumnezeu întru patimi de ocară; că și muierile lor și-au schimbat rânduiala cea firească întru ceeace este împrotiva firei;

27Așijderea și bărbații, lăsând cea după fire rânduială a părței femeești, s’au aprins întru pofta lor unul spre altul; bărbați cu bărbați rușinea lucrându-o, și răsplătirea ce li se cădeà a rătăcirei lor, întru sineși luându-o.

28Și precum n’au cercat ei a aveà pre Dumnezeu întru cunoștință, așà i-au dat pre ei Dumnezeu întru minte neiscusită, a face cele ce nu se cade;

29Plini fiind de toată nedreptatea, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pismă, de ucidere, de sfadă, de înșelăciune, de năravuri rele;

30Șoptitori, grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeți, trufași, aflători de rele, neascultători de părinți,

31Neînțelegători, nestatornici întru așezământuri, fără dragoste, neîmpăcați, nemilostivi;

32Carii dreptatea lui Dumnezeu știind, cum că cei ce fac unele ca acestea vrednici de moarte sunt, nu numai fac acestea, ci încă și binevoesc cu cei ce le fac.