Romani 12

1Rogu-vă dar pre voi, fraților, pentru îndurările lui Dumnezeu, să vă puneți înainte trupurile voastre jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, slujba voastră cea cuvântătoare.

2Și să nu vă asemănați chipului veacului acestuia; ci vă schimbați la față întru înnoirea minței voastre, ca să cunoașteți voi care este voia lui Dumnezeu cea bună și plăcută și deplin.

3Că zic, prin darul ce mi s’a dat mie, tuturor celor ce sunt întru voi, a nu cugetà înalt afară decât li se cade a cugetà; ci a cugetà spre a fi cu mintea întreagă, precum fiecăruia au împărțit Dumnezeu măsura credinței.

4Că precum într’un trup multe mădulări avem, și mădulările n’au toate o lucrare;

5Într’acestaș chip noi, cei mulți, un trup suntem întru Hristos, și fiecare unul altuia mădulare.

6Și având daruri de multe feluri după harul care este dat nouă, ori prorocie, după măsura credinței;

7Ori slujbă întru slujbă, ori cela ce învață, întru învățătură;

8Ori cel ce mângâie, întru mângâiere; cel ce dăruește întru nevicleșug; cel ce este ispravnic, întru osârdie; cel ce miluește, întru buna voință.

9Dragostea nefățarnică. Urînd răul și lipindu-vă de lucru bun.

10Cu dragoste frățească unul pre altul iubind; cu cinstea unul pre altul mai mare făcând;

11Cu osârdia nelenevoși, cu duhul arzând, Domnului slujind.

12Întru nădejde bucurându-vă, întru necaz răbdând, întru rugăciune îngăduind;

13În trebuințele sfinților părtași fiind; iubirea de streini urmând.

14Binecuvântați pre cei ce vă gonesc pre voi; binecuvântați și nu osândiți.

15Bucurați-vă cu cei ce se bucură, și plângeți cu cei ce plâng.

16Aceeaș unul către altul cugetând, nu cele înalte cugetând, ci cu cei smeriți împreună purtându-vă. Nu fiți înțelepți întru voi înși-vă.

17Nimănui rău pentru rău răsplătind; făcând purtare de grije de cele bune înaintea tuturor oamenilor.

18De este cu putință, în cât este despre voi, cu toți oamenii având pace.

19Nu vă izbândiți singuri vouă iubiților, ci dați loc mâniei; că scris este: a mea este izbânda; eu voiu răsplătì, zice Domnul.

20Drept aceea de flămânzește vrăjmașul tău, dă’i lui pâine; de însetează, adapă’l pre el; că aceasta făcând cărbuni de foc grămădești pre capul lui.

21Nu te biruì de rău, ci biruește cu binele pre rău.