Matei 20

1Că asemenea este împărăția cerului, omului stăpân al casei, care a ieșit dis de dimineață să tocmească lucrători la via sa.

2Și tocmindu-se cu lucrătorii câte un dinar pe zi, i-a trimis pre ei în via sa.

3Și ieșind la al treilea ceas, a văzut pre alții stând în târg fără de lucru,

4Și a zis și acelora: mergeți și voi în vie, și ce va fi cu dreptul, voiu dà vouă; iar ei au mers.

5Iarăși ieșind întru al șaselea și întru al nouălea ceas, a făcut asemenea.

6Iar întru al unsprezecelea ceas ieșind, aflat-a pre alții stând fără de lucru, și a zis lor: ce ați stat aici toată ziua fără de lucru?

7Zis-au lui: că nimenea pre noi nu ne-a tocmit. Zis-a lor: mergeți și voi în via mea, și ce va fi cu dreptul veți luà.

8Iar dacă s’a făcut seară, a zis domnul viei către ispravnicul său: chiamă pre lucrători și le dă lor plata, începând dela cei de pre urmă până la cei dintâiu.

9Deci venind cei dela al unsprezecelea ceas, au luat câte un dinar.

10Iar venind cei dintâiu, socoteau că vor luà mai mult, și au luat și ei câte un dinar.

11Iar după ce au luat, răpștiau împrotiva stăpânului casei, zicând:

12Acești de pre urmă un ceas au lucrat, și i-ai făcut pre dânșii întocmai cu noi, cari am purtat greutatea zilei și zăduful.

13Iar el răspunzând, a zis unuia dintr’înșii: prietene, nu’ți fac ție strâmbătate; au nu un dinar te-ai tocmit cu mine.

14Ia’ți al tău și mergi; voesc și acestuia de pre urmă să’i dau ca și ție.

15Au doară nu mi se cade să fac eu ce voiu vreà cu ale mele? Au este ochiul tău viclean, pentrucă eu sunt bun?

16Așà vor fi cei de pre urmă întâiu, și cei dintâiu pre urmă, că mulți sunt chemați, dar puțini aleși.

17Și suindu-se Iisus în Ierusalim, au luat pre cei doisprezece ucenici, deosebi, pre cale, și le-au zis lor:

18Iată, ne suim în Ierusalim și Fiul Omului se va dà arhiereilor și Cărturarilor, și’l vor judecà pre el spre moarte.

19Și’l vor dà pre el neamurilor ca să’l batjocorească, și să’l bată, și să’l răstigniască, și a treia zi va învià.

20Atunci s’a apropiat către dânsul muma fiilor lui Zevedei, împreună cu fiii săi, închinându-se și cerând oarece dela dânsul.

21Iar el au zis ei: ce voești? Zis-a lui: zì ca să șează acești doi fii ai mei, unul deadreapta ta și altul deastânga ta, întru împărăția ta.

22Iar Iisus răspunzând, au zis: nu știți ce cereți. Puteți să beți paharul, care voiu să’l beau eu, și cu botezul cu care eu mă botez să vă botezați? Zis-au lui: putem.

23Și au grăit lor: paharul meu cu adevărat veți beà, și cu botezul cu care eu mă botez, vă veți botezà; dar a ședeà deadreapta mea și deastânga mea, nu este al meu a dà, ci celor ce s’au gătit dela Tatăl meu.

24Și auzind cei zece, s’au mâniat pentru cei doi frați.

25Iar Iisus chemându’i pre dânșii, au zis: știți că domnii păgânilor îi domnesc pre ei și cei mari îi stăpânesc pre dânșii.

26Iar între voi nu va fi așà; ci, care dintre voi va vrea să fie mai mare, să fie vouă slugă.

27Și care dintre voi va vreà să fie întâiu, să fie vouă slugă;

28Precum și Fiul Omului n’au venit să’i slujiască lui, ci să slujiască și să’și dea sufletul său răscumpărare pentru mulți.

29Și ieșind ei din Ierihon, a mers după dânsul norod mult.

30Și iată, doi orbi șezând lângă cale, auzind că Iisus trece, au strigat, grăind: miluește-ne pre noi, Doamne, Fiul lui David.

31Iar norodul i-au certat pre dânșii ca să tacă, dar ei mai tare strigau, grăind: miluește-ne pre noi, Doamne, Fiul lui David.

32Și stând Iisus, i-au strigat pre dânșii și le-au zis: ce voiți să vă fac vouă?

33Zis-au lui: Doamne, să se deșchiză ochii noștri.

34Și făcându’i-se milă lui Iisus, s’au atins de ochii lor, și îndată au văzut cu ochii lor, și au mers după dânsul.