1 Împărați 17

1Și adunând cei de alt neam taberile lor la răsboiu, au venit în Sochotul Iudeii, și au tăbărît între Sochot și între Azica, la hotarele Domnului.

2Și adunându-se și Saul și bărbații lui Israil, au tăbărît în valea Terevintului, și s’au rânduit la răsboiu împrotiva celor de alt neam.

3Și cei de alt neam stau pre munte deoparte, și Israil stà pre munte de altă parte, și valea erà între ei.

4Și a ieșit un bărbat tare din oastea celor de alt neam, numele lui erà Golieat din Ghet, înălțimea lui erà de șase coți și o palmă.

5Și coif de aramă pre capul lui, și cu platoșă de zale îmbrăcat, și platoșa lui cumpăneà cinci mii de sicli de aramă și de fier.

6Și tureci de aramă preste fluerile picioarelor lui, și pavăză de aramă între umerii lui.

7Și coada suliții lui ca sulul țesătorilor, și fierul cel ascuțit al suliții lui de șase sute de sicli de fier, și înaintea lui mergeà purtătorul lui de arme.

8Și a stătut, și a strigat către oastea lui Israil, și a zis lor: pentruce ieșiți să vă bateți cu noi? Au nu sunt eu de alt neam, și voi Evrei ai lui Saul? Alegeți-vă vouă un bărbat, și să vină asupra mea.

9Și de se va puteà bate cu mine, și mă va ucide, vom fi vouă robi; iar de voiu puteà eu, și-l voiu ucide pre el, voi veți fi nouă robi, și veți slujì nouă.

10Și a zis cel de alt neam: iată eu am ocărît oștirea lui Israil astăzi, dați mie om și să ne batem amândoi.

11Și a auzit Saul și tot Israilul cuvintele acestea ale celui de alt neam, și s’au întristat și s’au spăimântat foarte.

12Iar David erà fiul unui om Efratean din Vitleemul lui Iuda, numele lui erà Iesse, și aveà opt feciori, erà omul bătrân în zilele lui Saul, și de vârstă cu anii între oameni.

13Și cei trei feciori mai mari ai lui Iesse au mers după Saul la răsboiu, Eleav cel întâiu născut al lui, și al doilea Aminadav, și al treilea Samà.

14Iar David erà cel mai mic, și cei trei mai mari s’au dus după Saul.

15David se duceà la Saul, și se întorceà ca să pască oile tatălui său în Vitleem.

16Iar cel de alt neam veneà dimineața și seara, și stà stâlp înaintea lui Israil patruzeci de zile.

17Și a zis Iesse lui David fiului său: ia fraților tăi un ifi din făina aceasta și aceste zece pâini, și aleargă la tabără, și le dă fraților tăi.

18Și zece cășulețe de lapte, acestea le vei duce celui mai mare preste mie, și vezi pre frații tăi sunt în pace, și vei ștì ce le va trebuì, și Sâmbăta o vei face cu mine.

19Iar Saul cu dânșii și cu tot poporul erà în valea Terevintului bătându-se cu cei de alt neam.

20Și s’a sculat David de dimineață, și a lăsat oile la păzitor, și luând acelea s’a dus în ce chip i-a poruncit Iesse, și a venit la șanț și la oștirea, care ieșeà la bătaie și strigà la răsboiu.

21Și s’a rânduit Israil și cei de alt neam rând împrotiva rândului.

22Și lăsând David povara sa pre mâna strejuitorului a alergat la tabără, și venind a întrebat pre frații săi de cele de pace.

23Și grăind el cu ei, iată bărbatul cel tare, numele lui Golieat filisteanul din Ghet, se suià din tabăra celor de alt neam, și grăind el aceleași cuvinte ca mai nainte, a auzit David.

24Și fiecare Israilit când a văzut pre omul acela, a fugit dela fața lui și s’a speriat foarte.

25Și fiecare Israilit ziceà: văzut-ați pre omul acesta ce vine? El vine ca să ocărască pre Israil; pre omul care îl va ucide îl va dăruì împăratul cu bogăție mare și va da lui pre fata sa, și casa tatălui său o va scutì întru Israil.

26Și a zis David către oamenii cei ce stau împreună cu el, grăind: ce se va face omului, care va omorî pre cel de alt neam și va ridicà ocara din Israil? Că cine este cel de alt neam netăiatul acesta împrejur, care ocărăște tabăra Dumnezeului celui viu?

27Și a spus lui poporul același cuvânt, zicând: așà se va face omului, care va omorî pre el.

28Și a auzit Eliav fratele lui cel mai mare, când grăià el către oameni, și s’a mâniat Eliav pre David, și i-a zis: pentruce ai venit aici? Și cui ai lăsat acele puține oi în pustie? Știu eu mândria ta și răutatea inimii tale, că pentru ca să vezi răsboiul ai venit aici.

29Și a zis David: ce am făcut acum? Au nu este cuvânt?

30Și s’a abătut dela el la altul, și i-a grăit lui după cuvântul acesta, și i-a răspuns lui poporul după cuvântul cel dintâiu.

31Și s’au auzit cuvintele, care le-a grăit David, și s’au spus înaintea lui Saul, și luându-l pre el l-a adus la Saul.

32Și a zis David către Saul: să nu se mâhnească inima Domnului meu pentru el, robul tău va merge și se va bate cu cel de alt neam.

33Și a zis Saul către David: nu vei puteà merge împrotiva celui de alt neam, ca să te bați cu el, că tu ești un copilandru, iar el este om răsboinic din tinerețile sale,

34Și a zis David către Saul: pășteà robul tău oile tatălui său, și când veneà leul și ursul și luà vre-o oae din turmă,

35Mergeam după el și-l băteam, și scoteam oaea din gura lui, și de se sculà asupră-mi, îl apucam de grumazi și-l băteam și-l omoram.

36Și pre leu și pre urs băteà robul tău, și va fi și acest de alt neam netăiatul împrejur ca unul dintr’aceștia, acum voiu merge și-l voiu bate, și voiu ridicà astăzi ocara dintru Israil, că cine este acest netăiat împrejur, care a ocărît tabăra Dumnezeului celui viu?

37Și David adause: Domnul cel ce m’au scos pre mine din mâna leului și din mâna ursului, acela mă va scoate din mâna acestui de alt neam și netăiat împrejur. Și a zis Saul către David: mergi și Domnul să fie cu tine.

38Și a îmbrăcat Saul pre David cu îmbrăcămintele sale, și coif de aramă a pus pre capul lui, și l-a îmbrăcat cu platoșa.

39Și a încins pre David cu sabia sa preste îmbrăcămintea sa, și a ostenit David umblând odată și de două ori, că nu erà învățat; și a zis David către Saul: nu voiu puteà merge cu acestea, că nu sunt deprins cu ele, și le-a scos de pre el,

40Și a luat toiagul său în mână și ș’a ales cinci pietre netede din pârîu, și le-a pus în traista cea păstorească, care erà la el de obiceiu.

41Și cu praștia lui în mână, și s’a apropiat de bărbatul cel de alt neam, și veneà și cel de alt neam apropiindu-se de David, și bărbatul cel ce-i purtà pavăza înaintea lui.

42Și căutând Golieat cel de alt neam a văzut pre David și a râs de el, pentrucă erà un copilandru rumen cu ochii frumoși.

43Și a zis cel de alt neam către David: au doar câine sunt eu, de vii cu băț asupra mea și cu pietre?

44Și a zis David: ba încă mai rău ești decât câinele, și a blestemat cel de alt neam pre David întru dumnezeii săi.

45Și a zis cel de alt neam către David: vino la mine și voiu da trupul tău pasărilor cerului și hiarelor pământului.

46Și a zis David către cel de alt neam: tu vii la mine cu sabie și cu suliță și cu pavăză; iar ea voiu merge la tine întru numele Domnului Dumnezeului Savaot, Dumnezeului taberii lui Israil, pre care ai ocărît-o astăzi.

47Și te va da Domnul astăzi în mâna mea și te voiu omorî, și voiu luà capul tău dela tine, și voiu da mădulările tale și mădulările taberii tale ale celor de alt neam în ziua aceasta pasărilor cerului și hiarelor pământului, și va cunoaște tot pământul că este Dumnezeu în Israil.

48Și va cunoaște toată adunarea aceasta, că nu cu sabie și cu suliță mântuește Domnul, că al Domnului este răsboiul, și va da Domnul pre voi în mâinile noastre.

49Și s’a sculat cel de alt neam și a venit întru întâmpinarea lui David; iar David grăbind a alergat la bătae înaintea celui de alt neam.

50Și băgând David mâna sa în traistă a luat o piatră, și o a pus în praștie și a aruncat, și a lovit pre cel de alt neam în frunte, și a trecut piatra prin coif în fruntea lui, și a căzut cu fața pre pământ.

51Și a biruit David pre cel de alt neam cu praștia și cu piatra, și a lovit pre cel de alt neam, și l-a omorît.

52Și David nu aveà sabie în mâna lui, și alergând a stătut deasupra lui, și luând sabiea lui o a scos din teaca ei, și l-a omorît pre el, și i-a tăiat capul lui, și văzând cei de alt neam, că a murit viteazul lor, au fugit:

53Și sculându-se bărbații lui Israil și ai lui Iuda au strigat, și au alergat după ei până la intrarea Ghetei și până la poarta Ascaloniei, și au căzut răniți cei de alt neam în calea porților și până la Ghet și până la Acaron.

54Și întorcându-se bărbații lui Israil dela gonirea celor de al neam, prădau taberile lor.

55Iar David luând capul celui de alt neam, l-a adus în Ierusalim, și armele lui le-a pus în cortul lui.

56Și când a văzut Saul pre David ieșind întru întâmpinarea celui de alt neam, a zis către Avenir mai marele oștirii: al cui fecior este tinerelul acesta, Avenire? Iar Avenir a zis: viu este sufletul tău împărate, nu știu.

57Și a zis împăratul: întreabă tu, al cui fecior este tinerelul acesta?

58Și după ce s’a întors David dela uciderea celui de alt neam, l-a luat pre el Avenir, și l-a dus înaintea lui Saul, și capul celui de alt neam erà în mâna lui.

59Și a zis Saul către el: al cui fecior ești tinere? Și a zis David: fiul robului tău Iesse Vitleemiteanul.