1 Împărați 24

1Și s’a sculat David de acolo, și a șezut în strâmtorile Engadului.

2Și a fost după ce s’a întors Saul dela cei de alt neam, i-a spus lui zicând: că David este în pustia Engadului.

3Și luând cu sine trei mii de bărbați aleși din tot Israilul, s’a dus să caute pre David și pre bărbații lui în fața Sadeemului.

4Și a venit la stânile turmelor cele de lângă cale, și erà acolo o peșteră; și Saul a intrat, ca să se odihnească, iar David și bărbații lui ședeau mai înlăuntru în peșteră.

5Și au zis bărbații lui David către dânsul: iată aceasta este ziua care au zis Domnul către tine, ca să deà pre vrăjmașul tău în mâinile tale, și ca să faci lui cum va plăceà întru ochii tăi. Și s’a sculat David, și a tăiat pre ascuns poala hainei lui Saul.

6Și a fost după aceasta a părut rău lui David pentrucă a tăiat poala hainei lui.

7Și a zis David către bărbații săi: nicidecum să nu fie mie dela Domnul, ca să fac lucru acesta domnului meu, unsului Domnului, și să puiu mâna mea preste el, că unsul Domnului este acela.

8Și a potolit David cu cuvinte pre bărbații săi, și nu i-a lăsat să se scoale să omoare pre Saul. Iar Saul sculându-se din peșteră s’a dus în calea sa.

9Și s’a sculat și David după el din peșteră, și a strigat David după Saul, zicând: doamne împărate! Și a căutat Saul înapoi; iar David plecându-se cu fața sa la pământ s’a închinat lui.

10Și a zis David către Saul: pentruce asculți de cuvintele poporului, ce zice, iată David caută sufletul tău?

11Iată în ziua aceasta au văzut ochii tăi, cum te-au dat Domnul astăzi în mâinile mele în peșteră, și n’am vrut să te omor, și nu m’am îndurat de tine, și am zis: nu voiu pune mâna mea preste domnul meu, că unsul Domnului este acesta.

12Și iată poala hainei tale în mâna mea este, eu am tăiat poala hainei tale și nu te-am omorît, cunoaște și vezi astăzi, că nu este în mâna mea răutate, nici păgânătate, nici defăimare, și n’am păcătuit asupra ta, și tu vânezi sufletul meu, ca să-l iei pre el.

13Judece Domnul între mine și între tine, și să-mi izbândească Domnul față de tine; iar mâna mea nu va fi asupra ta.

14Precum zice pilda veche: dintru cei fărădelege va ieșì păcatul; iar mâna mea nu va fi preste tine.

15Și acum după cine umblì împărate al lui Israil? După cine alergi? După un câine mort, după un purice?

16Fie Domnul judecător și legiuitor între mine și între tine, vază Domnul și să judece judecata mea, și să-mi izbândească față de tine.

17Și a fost după ce a încetat David a grăì către Saul cuvintele acestea, a zis Saul: glasul tău este acesta, fiule David? Și ridicând Saul glasul său a plâns.

18Și a zis Saul către David: mai drept ești tu decât mine, că tu mi-ai dat mie bune, iar eu țe-am răsplătit rele.

19Și tu mi-ai arătat mie astăzi ce bine mi-ai făcut, cum m’au dat Domnul în mâinile tale astăzi, și nu m’ai omorît.

20Că de va aflà cinevà pre vrăjmașul său în necaz, și-l va slobozì în cale bună, Domnul va răsplătì lui bune, precum ai făcut tu astăzi.

21Și acum iată eu cunosc că cu adevărat vei împărățì, și va stà în mâna ta împărăția lui Israil.

22Și acum jură mie pre Domnul, că nu vei pierde sămânța mea după mine, și nu vei pierde numele meu din casa tatălui meu.

23Și a jurat David lui Saul, și s’a dus Saul la casa sa; iar David și bărbații lui s’au suit în strâmtoarea Mesara.