1 Împărați 28

1Și în zilele acelea s’au adunat cei de alt neam în taberile lor, ca să iasă să se bată cu Israil, și a zis Anhis către David: să știi hotărît că vei ieșì cu mine la bătaie, tu și oamenii tăi.

2Și a zis David către Anhis: așà acum vei ștì cele ce va face robul tău. Și a zis Anhis către David: și eu te voiu pune mai mare preste păzitorii trupului meu în toate zilele.

3Iar Samuil murise, și tot Israilul l-a plâns, și l-a îngropat în Armatem în cetatea lui. Și Saul isgonise din țară pre cei ce grăeau din pântece, și pre gâcitori după semne.

4Și s’au adunat cei de alt neam, și au venit, și au tăbărît la Sonam, și a adunat și Saul toți ostașii lui Israil, și au tăbărît la Ghelvoe.

5Și a văzut Saul tabăra celor de alt neam, și s’a înfricoșat și s’a spăimântat inima lui foarte.

6Și a întrebat Saul pre Domnul, și nu i-au răspuns lui Domnul nici prin visuri, nici prin arătări, nici prin proroci.

7Și a zis Saul slugilor sale: căutați mie femeie, care grăește din pântece, și voiu merge la ea, și voiu cercà prin ea; și au zis slugile lui către dânsul: iată este în Endor femeie, care grăește din pântece.

8Și s’a acoperit Saul, și s’a îmbrăcat cu alte haine, și a mers el și doi bărbați cu dânsul, și a venit la femeie noaptea, și i-a zis ei: vrăjește mie cu grăirea din pântece, și-mi scoală mie pre cine-ți voiu zice.

9Și a zis femeia: iată, tu știi câte a făcut Saul, cum a stârpit din țară pre cei ce grăeau din pântece și pre vrăjitori, și pentruce tu pui laț sufletului meu, ca să-l omori pre el?

10Și s’a jurat ei Saul pre Domnul zicând: viu este Domnul de ți se va face ție vre un rău pentru lucrul acesta.

11Și a zis femeia lui Saul: pre cine să-ți arăt? Și a zis: pre Samuil să-mi arăți.

12Și a văzut femeia pre Samuil, și a strigat cu glas mare, și a zis femeia către Saul: pentruce m’ai înșelat? Tu ești Saul.

13Și a zis împăratul către ea: nu te teme, spune, pre cine ai văzut, și a zis femeia către el: dumnezei am văzut suindu-se din pământ.

14Și el a zis către ea: ce ai văzut, și ea a zis lui: bărbat bătrân suindu-se, drept din pământ îmbrăcat cu haină, și a cunoscut Saul, că acesta este Samuil, și s’a plecat cu fața sa la pământ, și s’a închinat lui.

15Și a zis Samuil: de ce m-ai supărat să mă scol? Și a zis Saul: necăjit sunt foarte, că cei de alt neam dau răsboiu asupra mea, și Dumnezeu s’au depărtat dela mine, și nu m’au mai ascultat, nici prin mâna Prorocilor, nici prin visuri, nici prin arătări. Și acum te-am chemat să mă înveți ce să fac.

16Și a zis Samuil: pentruce mă întrebi? Dacă Domnul s’au depărtat dela tine și au trecut la aproapele tău.

17Și au făcut ție Domnul precum au grăit prin mine, și va rumpe Domnul împărăția ta din mâna ta, și o va da aproapelui tău lui David.

18Pentrucă n’ai ascultat glasul Domnului, și n’ai plinit iuțimea mâniei lui asupra lui Amalic, pentru aceea ți-au făcut ție aceasta Domnul astăzi.

19Și va da Domnul pre Israil împreună cu tine în mâinile celor de alt neam, și mâine tu și fiii tăi veți cădeà, și tabăra lui Israil o va da Domnul în mâinile celor de alt neam.

20Și s’a speriat Saul, și a căzut cât erà de lung la pământ, și s’a înfricoșat foarte de cuvintele lui Samuil, și nu mai erà putere în el, că nu mâncase pâine toată ziua și toată noaptea aceea.

21Și intrând femeia la Saul l-a văzut turburat foarte, și a zis către el: iată roaba ta a ascultat cuvântul tău, și am pus sufletul meu în mâna ta, și am făcut cuvintele, care le-ai grăit mie.

22Acum dar ascultă și tu cuvântul roabei tale, și voiu pune înaintea ta o bucată de pâine și mănâncă, ca să fie întru tine putere, pentrucă călătorești.

23Și n’a vrut să mănânce, și-l sileau pre el slugile lui, și femeia, și a ascultat de cuvântul lor, și sculându-se de pre pământ, a șezut pre scaun.

24Și avea femeia aceea o junică îngrășată acasă, și grăbind o a junghieat, și luând făină a frământat, și a copt azimă.

25Și a pus înaintea lui Saul și înaintea slugilor lui, și au mâncat, și sculându-se s’au dus în noaptea aceea.