1 Împărați 14

1Și a fost într’o zi a zis Ionatan fiul lui Saul către sluga care purtà armele lui: hai să mergem dincolo la Mesaf la cei de alt neam, și tatălui său n’a spus.

2Și Saul ședeà în vârful dealului supt Rodiul cel din Magdon, și erà cu dânsul ca la vr’o șase sute de bărbați.

3Iar Ahia feciorul lui Ahitov fratele lui Iohavid fiul lui Finees, fiul lui Ilì preotul lui Dumnezeu, purtà Efod în Silom, și poporul nu știà că s’a dus Ionatan.

4Și trecătoarea pre unde cercà Ionatan să meargă la tabăra celor de alt neam, erà între două stânci ascuțite de o parte și de alta, numele uneia Vasès, și numele ceilalte Senà.

5O stâncă de piatră erà despre miazănoapte împreajma Mahmasiei; iar cealaltă stâncă de piatră erà despre miazăzi împreajma Gavaaei.

6Și a zis Ionatan către sluga care purtà armele lui: hai să trecem în Mesafa la acești netăeți împrejur, doar ne va mântuì pre noi Domnul, că nu este Domnului cu anevoe a mântuì, sau cu mulți sau cu puțini.

7Și purtătorul de arme al lui a zis: fă tot ce te va trage inima ta, iată eu cu tine sunt, și inima ta este inima mea.

8Și a zis Ionatan: iată noi vom trece la bărbații aceștia, și ne vom descoperì către ei.

9Și de vor zice către noi: stați acolo până vom spune vouă, să stăm acolo, și să nu ne suim la ei.

10Iar de vor zice către noi: suiți-vă la noi, ne vom suì, că i-au dat pre ei Domnul în mâinile noastre, acesta va fi nouă semn.

11Și au intrat amândoi în tabăra celor de alt neam, și au zis cei de alt neam: iată Evreii ies din găurile lor unde s’au ascuns.

12Și au grăit bărbații cei din Mesaf către Ionatan și către purtătorul lui de arme, și au zis: suiți-vă la noi, și vă vom arătà cevà; și a zis Ionatan către purtătorul său de arme: sue-te după mine, că i-au dat pre ei Domnul în mâinile lui Israil.

13Și s’a suit Ionatan agățându-se cu mâinile sale și cu picioarele sale, și purtătorul lui de arme după dânsul și căzură înaintea feții lui Ionatan, și i-a bătut pre ei, iar purtătorul lui de arme ajutà dinapoia lui.

14Și în această bătaie dintâiu, Ionatan și purtătorul lui de arme, au ucis ca vre-o douăzeci de oameni cu lovituri și aruncări de pietre, din pietrile câmpului.

15Și s’a făcut spaimă mare în tabără și în țarină, și tot poporul cel din Mesaf, și cei ce se dusese la pradă s’au spăimântat și ei, și nu vreau să lupte, și s’a turburat pământul, și s’a făcut spaimă dela Domnul.

16Și au văzut strejile lui Saul cele din Gavaa lui Veniamin, și iată tabăra erà turburată și de o parte și de alta.

17Și a zis Saul poporului, care erà cu dânsul: căutați și vedeți, cine dintru voi a mers și a căutat, și iată nu s’a aflat Ionatan și purtătorul lui de arme.

18Și a zis Saul către Ahia: adu Efodul, că erà sicriul lui Dumnezeu în ziua aceea cu fiii lui Israil.

19Și s’a făcut precum a grăit Saul către preot, și sgomotul în tabăra celor de alt neam tot creșteà și se înmulțeà, și a zis Saul către preot: strânge-ți mâinile tale.

20Și s’a suit Saul și tot poporul care erà cu el, și a venit până la răsboiu, și iată sabia fiecăruia erà întoarsă asupra aproapelui său, și turburare mare foarte.

21Și robii cei ce ieri și alaltăieri erau cu cei de alt neam în tabără, s’au întors și ei să fie cu Israil, și cu cei ce erau cu Saul și cu Ionatan.

22Și toți Israiltenii, carii se ascunsese în muntele Efraim au auzit, că au fugit cei de alt neam, și s’au însoțit și ei cu ai săi la răsboiu dinapoia celor de alt neam.

23Și a mântuit Domnul în ziua aceea pre Israil, și răsboiui a trecut Vamotul, și tot poporul care erà cu Saul, erà ca la zece mii de bărbați, și erà răsboiul întins în toate cetățile muntelui Efraim.

24Și Saul a făcut greșală mare în ziua aceea, a jurat poporul zicând: blestemat poporul, care va mâncà pâine până în seară, ca să-mi isbândesc asupra vrăjmașului meu, și n’a gustat tot poporul pâine, și tot pământul s’a supus.

25Și iată pădure erà, în care erà miere pre fața țarinei.

26Și a intrat poporul în pădurea cea cu miere, și iată curgeà mierea și nimenea n’a fost, care să-și ducă mâna sa la gura sa, că s’a temut poporul de jurământul Domnului.

27Iar Ionatan n’a fost auzit, când a jurat tatăl său pre popor, și întinzând vârful toiagului său cel din mâna sa l-a împlântat într’un fagur de miere, și s’a dus, ș’a întors mâna sa la gura sa, și s’au luminat ochii lui.

28Și răspunzând unul din popor a zis: jurământ a pus tatăl tău pre popor, zicând: blestemat să fie omul, care va mâncà pâine astăzi, și poporul erà lihnit.

29Și cunoscând Ionatan, a zis: turburat-a tatăl meu pământul, vezi, că s’au luminat ochii mei, pentrucă am gustat puțin din mierea aceasta.

30Ci mai bine ar fi fost să mănânce astăzi poporul din prăzile vrăjmașilor săi, care le-a aflat, că acum mai mare bătae ar fi între cei de alt neam.

31Și a bătut în ziua aceea dintre cei de alt neam mai mulți decât în Mahmas, și a ostenit poporul foarte.

32Și s’a pornit poporul la prăzi, și a luat turme și cirezi și viței, și a junghiat pre pământ, și a mâncat poporul cu sânge.

33Și s’a spus lui Saul, zicând: că poporul a păcătuit Domnului mâncând cu sânge, și a zis Saul: din Ghet, prăvăliți-mi aici o piatră mare.

34Și a zis Saul: împrăștieți-vă în popor, și le ziceți lor: fiecare dintre voi să aducă aici vițelul său și oaia sa, și să le junghie pre această piatră, și le veți mâncà, și nu veți păcătuì Domnului mâncând cu sânge; și a adus poporul fiecare ce aveà în mâna sa noaptea, și a junghiat acolo.

35Și a zidit acolo Saul jertfelnic Domnului. Acesta este jertfelnicul cel dintâiu, care l-a zidit Saul Domnului.

36Și a zis Saul: să năvălim preste cei de alt neam noaptea, și să-i batem pre ei până ce se va luminà ziua, și să nu lăsăm dintre ei nici un om, iar ei au zis: tot ce găsești cu cale, fă, și a zis preotul: să ne apropiem aici către Dumnezeu.

37Și a întrebat Saul pre Dumnezeu: au pogorî-mă-voiu asupra celor de alt neam? Au da’i-va pre ei în mâinile lui Israil? Și nu i-au răspuns lui Domnul în ziua aceea.

38Și a zis Saul: Adunați aici poporul lui Israil din toate părțile, și cunoașteți, și vedeți întru cine s’a făcut păcatul acesta astăzi.

39Că viu este Domnul cel ce au mântuit pre Israil, că de se va fi făcut prin Ionatan fiul meu, cu moarte va murì, și nu erà cine să-i răspunză dintre tot poporul.

40Și a zis către tot bărbatul lui Israil: voi veți stà de o parte, și eu și Ionatan fiul meu vom stà de alta, și a zis poporul către Saul: ce este bine înaintea ta, fă.

41Și a zis Saul: Doamne Dumnezeul lui Israil, ce este, căci n’ai răspuns robului tău astăzi? De este întru mine sau întru fiul meu Ionatan nedreptate, Doamne Dumnezeul lui Israil, arată, și de vei zice acestea, dă dar poporului tău Israil, dă-i dar sfințenie, și s’a arătat Ionatan și Saul, iar poporul a scăpat.

42Și a zis Saul: aruncați sorți între mine și între fiul meu Ionatan, și pre care va face Domnul să cază sorțul, acela să moară.

43Și a zis poporul către Saul: nu va fi cuvântul acesta, și a învins Saul pre popor, și a aruncat sorți între Saul și între Ionatan fiul lui, și a căzut sorțul pre Ionatan.

44Și a zis Saul către Ionatan: spune mie ce ai făcut? Și i-a spus Ionatan lui, și a zis: numai am gustat cu vârful toiagului celui din mâna mea puțină miere, și iată mor.

45Și i-a zis Saul lui: așà să-mi facă mie Dumnezeu, și așà să-mi adaoge, că negreșit vei murì astăzi Ionatane!

46Și a zis poporul către Saul: nicidecum nu va murì astăzi Ionatan, cel ce a făcut această mântuire mare întru Israil, viu este Domnul, nu va cădeà păr din capul lui pre pământ, că mila lui Dumnezeu a făcut în ziua aceasta, și s’a rugat poporul în ziua aceea pentru Ionatan, și n’a murit.

47Și s’a suit Saul după cei de alt neam, și cei de alt neam s’au dus la locul lor.

48Și Saul întărindu-și împărăția preste Israil băteà prin prejur pre toți vrăjmașii săi, pre Moav și pre fiii lui Amon și pre fiii lui Edom, și pre Vetor și pre împăratul Suva și pre cei de alt neam, ori încotro se întorceà, făcea mântuire.

49Și aducând oaste a bătut pre Amalic, și a scos pre Israil din mâna celor ce-l călcau pre el.

50Și fiii lui Saul au fost: Ionatan și Iessiu și Melhisa, și numele celor două fete ale lui, numele cei întâiu născute Merov, și numele ceilalte Melhol.

51Și numele femeii lui Ahinoom, fata lui Ahimaas, și numele celui mai mare preste oștirile lui Avenir, feciorul lui Nir, feciorul unchiului lui Saul.

52Și Kis tatăl lui Saul, și Nir tatăl lui Avenir fiul lui Iamin feciorul lui Aviil.

53Și erà răsboiu tare asupra celor de alt neam în toate zilele lui Saul, că pre tot care-l vedeà Saul bărbat tare, și pre tot bărbatul bun de oștire îi adunà pre ei la sine.