1 Împărați 25

1Și a murit Samuil, și s’a adunat tot Israilul, și l-a plâns, și l-a îngropat în casa lui în Armatem, și sculându-se David s’a pogorît în pustiea Maonului.

2Și erà un om în Maon, și turmele lui în Karmil, și omul acela erà bogat foarte, și aveà trei mii de oi și o mie de capre, și a fost când tundeà el oile sale în Karmil,

3Și numele omului aceluia erà Naval, și numele femeei lui Avigail, și ea erà femeie bună și înțeleaptă, și frumoasă la chip foarte; iar omul erà aspru, și rău cu faptele, și din neamul lui Caleb.

4Și a auzit David în pustie, că tunde Naval Karmiliteanul turmele sale.

5Și a trimis David zece slugi, și a zis slugilor: suiți-vă în Karmil, și mergeți la Naval, și-l întrebați în numele meu cele de pace.

6Și veți zice: la mulți ani, să fii sănătos, tu și casa ta și toate ale tale să fie sănătoase.

7Și acum iată am auzit, că tund oile tale păstorii tăi, carii erau cu noi în pustie, și noi nu i-am oprit pre ei, și nimic n’am poruncit lor în toate zilele, cât au fost ei în Karmil.

8Întreabă pre slugile tale, și vor spune ție; acum dar să afle slugile tale har înaintea ochilor tăi, că în bună zi am venit, dă dar ce te lasă inima slugilor tale, și lui David fiului tău.

9Și venind slugile lui David au grăit toate cuvintele acestea către Naval în numele lui David, și au tăcut.

10Și răspunzând Naval slugilor lui David a zis: cine este David, și cine este fiul lui Iesse, astăzi s’au înmulțit robii, fugind fiecare de către fața stăpânului său.

11Au doar voiu luà pâinile mele și vinul meu și carnea vitelor ce am junghieat pentru cei ce tund oile, și le voiu da oamenilor, pre carii nu-i știu de unde sunt?

12Și s’au întors slugile lui David în calea sa, și după ce au plecat, au venit și au spus lui David toate cuvintele acestea.

13Și a zis David oamenilor săi: încingeți fiecare sabiea sa, și s’au încins fiecare cu săbiile lor, și s’a încins și David cu sabiea sa, și s’au dus cu David ca la patru sute de bărbați; iar două sute au rămas cu avutul lor.

14Iar unul din slugi a spus Avigailii femeii lui Naval, zicând: iată David a trimis soli din pustie, ca să ureze de bine stăpânului nostru, și nu i-a primit pre ei.

15Și oamenii aceia au fost buni nouă foarte, nu ne-au împiedicat pre noi, nici nu ne-au poruncit nimica în toate zilele, care am fost lângă ei.

16Și când eram în țarină ca un zid erau împrejurul nostru și ziua și noaptea în toate zilele, în care am păscut lângă ei turma.

17Deci acum socotește, și vezi tu ce vei face, că este în mare primejdie stăpânul nostru și casa lui, că el este om pierzător, și nu este chip a grăì cu el.

18Și a grăbit Avigail, și luând două sute de pâini și două vase de vin și cinci oi gătite și cinci ifi de făină și un gomor de stafide și două sute de legături de smochine, le-a pus pre asini.

19Și a zis slugilor sale: mergeți înaintea mea și iată eu viu după voi, și bărbatului său nu i-a spus.

20Și când erà ea călare pre asină, și veneà către poalele muntelui, iată David și oamenii lui se pogorau înaintea ei, și s’a întâlnit cu ei.

21Și David a zis: poate că n’am făcut bine de am păzit toate ale lui Naval în pustie, și n’am poruncit să se ia dintr’ale lui nimica, și mi-a răsplătit mie rele pentru bune.

22Așà să facă Domnul lui David, și așà să-mi ajute, de voiu lăsà până dimineață cevà din tot ce are Naval, până la cel ce se pișă la perete.

23Și văzând Avigail pre David a grăbit, și a sărit de pre asină, și a căzut pre fața sa înaintea lui David, și s’a închinat lui pre pământ.

24Și a căzut la picioarele lui, și a zis: întru mine doamne al meu nedreptatea mea, să grăiască dar roaba ta la urechile tale, și ascultă cuvântul roabei tale.

25Să nu-și puie domnul meu inima sa pre acest om pierzător pre Naval, că după cum este numele lui, așà este și el, Naval este numele lui, și nebunie este cu dânsul, și eu roaba ta n’am văzut pre slugile domnului meu pre cari i-ai trimis.

26Și acum doamne al meu viu este Domnul, și viu este sufletul tău, precum te-au oprit Domnul să nu verși sânge nevinovat, și să-ți mântuești mâna ta, și acum să fie ca Naval vrăjmașii tăi, și cei ce caută domnului rele.

27Și acum primește darul acesta, care a adus roaba ta domnului meu, și îl dă slugilor celor ce sunt cu domnul meu.

28Iartă fărădelegea roabei tale, că de bună seamă va face Domnul ție domnului meu casă credincioasă, că răsboiul domnului meu Domnul va bate, și răutate niciodată nu se va aflà întru tine.

29Și de se va sculà om să te gonească pre tine, și să caute sufletul tău, va fi sufletul domnului meu legat cu legătura vieții la Domnul Dumnezeu, iar sufletul vrăjmașilor tăi îl vei svârlì cu svârlitoarea.

30Și va fi când va face Domnul, ție domnului meu toate cele bune, câte au grăit de tine, și va poruncì să fii povățuitor preste Israil.

31Nu va fi ție această urâciune și sminteală inimii domnului meu să verse sânge nevinovat în zadar, și să pângărească mâna domnului meu; și când va face bine Domnul domnului meu să-ți aduci aminte de roaba ta, să-i faci bine ei.

32Și a zis David Avigailii: bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, cel ce te-au trimis pre tine astăzi înaintea mea.

33Și bine este cuvântat sfatul tău, și binecuvântată ești tu, care m’ai oprit pre mine astăzi, ca să nu merg să vărs sânge și să-mi pângăresc mâna mea.

34Ci viu este Domnul Dumnezeul cel ce m’au oprit pre mine astăzi, ca să nu-ți facă ție rău, că de n’ai fi grăbit, și n’ai fi venit înaintea mea, atunci zisesem, că nu va rămâneà lui Naval până la lumina dimineții, ce să se pișe la perete.

35Și a luat David din mâinile ei toate câte a adus lui, și a zis către ea: du-te cu pace la casa ta, vezi că am ascultat de cuvântul tău, și am primit fața ta.

36Și a mers Avigail la Naval, și în casa lui erà petrecere, ca o petrecere împărătească, și inima lui erà veselă și el erà beat foarte, și nu i-a spus lui, Avigail cuvânt mare sau mic, până la lumina dimineții.

37Și după ce s’a făcut dimineață, dacă s’a trezit de vin Naval, i-a spus femeia lui toate cuvintele acestea, și a amorțit inima lui într’însul, și el s’a făcut ca o piatră.

38Și după ce au trecut zece zile, au bătut Domnul pre Naval, și a murit.

39Și auzind David, că a murit Naval, a zis: bine este cuvântat Domnul cel ce au judecat judecata ocării mele din mâna lui Naval, și pre robul său l-au ferit să facă cele rele, și răutatea lui Naval o au întors Domnul în capul lui; și a trimis David, și a grăit către Avigail, ca să o ia pre ea luiș femeie.

40Și au venit slugile lui David la Avigail în Karmil, și i-au grăit ei zicând: David ne-a trimis pre noi la tine, ca să te ia pre tine luiș femeie;

41Iar ea s’a sculat și s’a închinat cu fața la pământ, și a zis: iată roaba ta să fie slujnică, ca să spele picioarele slugilor tale.

42Și grăbind s’a sculat Avigail, și s’a suit pre asin, și cinci fete au mers cu ea, și s’a dus cu slugile lui David, și s’a făcut lui femeie.

43Și a luat David și pre Ahinaam din Iezreel, și amândouă erau lui femei.

44Și Saul a dat pre Melhol fata sa femeia lui David, lui Falti fiul lui Lais cel din Galim.