Vindecarea slăbănogului

1Și intrând în corabie, au trecut și au venit în cetatea sa.

2Și iată, au adus lui pre un slăbănog, care zăceà în pat.

3Și văzând Iisus credința lor, au zis slăbănogului: îndrăznește fiule; iartă-ți-se ție păcatele tale.

4Și, iată oarecari din cărturari au zis întru sine: acesta hulește.

5Și văzând Iisus gândurile lor, au zis: pentruce voi cugetați cele viclene întru inimile voastre?

6Că ce este mai lesne? A zice: iartă-ți-se păcatele tale, sau a zice: scoală-te și umblă?

7Dar ca să știți că putere are Fiul Omului pre pământ a iertà păcatele, atunci au zis slăbănogului: scoală-te, ia’ți patul tău și te dù în casa ta.

8Și sculându-se, și-a luat patul lui și s’a dus la casa sa. Iar noroadele văzând aceasta, se mirau și slăviau pre Dumnezeu, carele a dat putere ca aceasta oamenilor.

1Și au intrat iarăș în Capernaum după câtevà zile, și s’a auzit că este în casă.

2Și îndată s’au adunat mulți, cât numai puteau încăpeà nici pre lângă ușe, și grăià lor cuvântul.

3Și au venit la el, aducând un slăbănog, care se purtà de patru.

4Și neputând ei a se apropià de el, pentru norod, au descoperit casa unde erà, și spărgând, au pogorît patul în care zăcea slăbănogul.

5Iar Iisus văzând credința lor, au zis slăbănogului: fiule, iartă-ți-se ție păcatele tale.

6Și erau acolo unii din cărturari șezând și cugetând întru inimile lor.

7Ce acesta așà grăește hule? Cine poate iertà păcatele, fără numai unul Dumnezeu?

8Și îndată cunoscând Iisus, cu duhul său, că așà cugetau aceia întru sine, le-au zis lor: ce cugetați acestea întru inimile voastre?

9Ce este mai lesne: a zice slăbănogului, iartă-ți-se ție păcatele, sau a zice: scoală și’ți ridică patul tău și umblă?

10Ci ca să știți că putere are Fiul Omului pre pământ a iertà păcatele (au zis slăbănogului):

11Ție zic: scoală și îți ridică patul tău și mergi la casa ta.

12Și s’a sculat îndată și ridicându’și patul, a ieșit înaintea tuturor, cât se spăimântau toți și lăudau pre Dumnezeu zicând, că nici odată n’am văzut așà.

17Și a fost într’una din zile, și el erà învățând; și ședeau Fariseii și învățătorii legei, cari veniseră din toate satele Galileei și ale Iudeei și ale Ierusalimului; și puterea Domnului erà spre a’i tămăduì pre ei.

18Și iată, niște bărbați purtând în pat pre un om, care erà slăbănog, și căutau să’l ducă pre el înlăuntru și să’l pună înaintea lui.

19Și neaflând pre unde să’l ducă, pentru norod, suindu-se deasupra acoperemântului, printre cărămizi l-au slobozit pre dânsul cu patul în mijloc, înaintea lui Iisus.

20Și văzând credința lor, au zis lui: omule, iartă-ți-se ție păcatele tale.

21Și au început a cugetà Cărturarii și Fariseii, grăind: cine este acesta ce grăește hule? Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?

22Iar cunoscând Iisus gândurile lor, răspunzând au zis către dânșii: ce gândiți întru inimele voastre?

23Ce este mai lesne a zice: iartă-ți-se ție păcatele tale, sau a zice: scoală și umblă?

24Ci ca să știți, că putere are Fiul Omului pre pământ a iertà păcatele (au zis slăbănogului): ție grăiesc: scoală, și luând patul tău, mergi la casa ta.

25Și îndatăș sculându-se înaintea lor, a luat patul pre care zăceà și s’a dus la casa sa, slăvind pre Dumnezeu.

26Și spaimă a cuprins pre toți, și slăviau pre Dumnezeu, și s’au umplut de frică, grăind: am văzut lucruri minunate astăzi.