Cea mai mare poruncă

34Iar Fariseii auzind că au astupat gurile Saducheilor, s’au adunat împreună.

35Și l-a întrebat pre el unul din ei, învățător de lege, ispitindu’l pre el și zicând:

36Învățătorule, care poruncă este mai mare în lege?

37Iar Iisus au zis lui: să iubești pre Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este întâi și mai mare poruncă.

38Iar a doua asemenea acesteea: să iubești pre aproapele tău ca însuți pre tine.

39Într’aceste două porunci, toată legea și prorocii atârnă.

28Și apropiindu-se unul din Cărturari, care auzise pre ei prigonindu-se cu dânsul, și văzând că bine le-au răspuns lor, l-a întrebat pre el: care poruncă este mai întâiu de toate?

29Iar Iisus i-au răspuns lui, că mai întâiu de toate poruncile este: auzi Israile: Domnul Dumnezeul nostru, Domnul unul este;

30Și să iubești pre Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din tot cugetul tău și din toată tăria ta; aceasta este porunca cea dintâiu.

31Iar a doua, asemenea acesteia: să iubești pre aproapele tău, ca însuți pre tine. Mai mare decât acestea altă poruncă nu este.

32Și a zis lui cărturarul: bine, Învățătorule, adevărat ai zis, că unul este Dumnezeu, și nu este altul afară de dânsul;

33Și a’l iubì pre el din toată inima și din tot cugetul și din tot sufletul și din toată tăria; și a iubì pre aproapele ca însuș pre sine, mai mult este decât toate prinoasele și jertfele.

34Iar Iisus văzând că, cu înțelepciune a răspuns, i-au zis lui: nu ești departe de împărăția lui Dumnezeu. Și nimeni mai mult nu îndrăznià să’l întrebe pre el.