Smochinul uscat

18Iar a doua zi întorcându-se în cetate, au flămânzit.

19Și văzând un smochin lângă cale, au venit la dânsul, și n’au aflat nimic într’însul, fără numai frunze, și au zis lui: de acum să nu se mai facă din tine rod în veci. Și îndată s’a uscat smochinul.

20Și văzând ucenicii s’au minunat, zicând: cum îndatăș s’a uscat smochinul!

21Și răspunzând Iisus, au zis lor: amin zic vouă: de veți aveà credință și nu vă veți îndoì, nu numai cea a smochinului veți face, ci și muntelui acestuia de veți zice: ridică-te și te aruncă în mare, va fi;

22Și toate, ori câte veți cere întru rugăciune, crezând, veți luà.

20Și a doua zi trecând, au văzut smochinul uscat din rădăcină;

21Și aducându’și aminte Petru, i-a zis lui: Învățătorule, vezi smochinul pre care l-ai blestemat, s’a uscat.

22Și răspunzând Iisus, au zis lor: aveți credință în Dumnezeu;

23Că amin zic vouă, că cela ce ar zice muntelui acestuia: ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoì întru inima sa, ci va crede că ce va zice va fi, fì-va lui orice va zice.

24Pentru aceasta zic vouă: toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că veți luà, și va fi vouă.

25Și când stați de vă rugați, iertați orice aveți asupra cuivà, ca și Tatăl vostru cel din ceruri să ierte vouă greșalele voastre.