Tovit 8

1Iar după ce a săvârșit cina, a băgat pre Tovie la ea.

2Și intrând el și-a adus aminte de cuvintele lui Rafail și a luat spuză de tămâeturi și a pus deasupra inima peștelui și ficatul, și a făcut fum, și mirosind dracul mirosul a fugit la cele mai din sus ale Eghipetului, și l-a legat pre el îngerul.

3Iar după ce s’au închis amândoi, s’a sculat Tovie din pat, și a zis: scoală soro și să ne rugăm, ca să se milostivească spre noi Domnul.

4Și a început Tovie a zice: bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri și bine este cuvântat numele tău cel sfânt și slăvit în veci.

5Bine să te cuvinteze cerurile și toate lucrurile tale.

6Tu ai făcut pre Adam și i-ai dat lui ajutor pre Eva întărire pre femeia lui; dintr’aceștiea s’a făcut sămânță oamenilor.

7Tu ai zis: nu este bine să fie omul singur, să’i facem lui ajutor asemenea lui.

8Și acum Doamne! Nu pentru curvie iau eu pre sora mea aceasta, ci întru adevăr.

9Poruncește milostivindu-te spre mine, ca să îmbătrânesc împreună cu ea.

10Și ea a zis cu el: amin. Și au dormit amândoi în noaptea aceea.

11Și sculându-se Raguil s’a dus de a săpat groapă, zicând: au nu și acesta va murì?

12Și viind Raguil la casa sa, a zis Ednii femeii sale: trimite o slujnică să vază oare trăește; iar de nu, să’l îngrop pre el și nimenea să nu știe.

13Și a intrat slujnica, și deschizând ușa i-a aflat pre amândoi dormind.

14Și ieșind a spus lor că trăește, și bine a cuvântat Raguil pre Dumnezeu zicând:

15Bine ești cuvântat Dumnezeule cu toată binecuvântarea curată și sfântă.

16Și bine să te cuvinteze pre tine sfinții tăi, și toate făpturile tale și toți îngerii tăi, și cei aleși ai tăi, bine să te cuvinteze pre tine întru toți vecii.

17Bine ești cuvântat, pentrucă m’ai veselit pre mine și nu s’a făcut mie precum gândeam, ci după mila ta cea multă ai făcut cu noi.

18Bine ești cuvântat, că ai miluit pre amândoi unii născuți.

19Fă cu ei Doamne milă, săvârșește vieața lor cu sănătate, cu veselie și cu milă.

20Și a poruncit slugilor să astupe groapa, și le-a făcut lor nuntă în patrusprezece zile.

21Și a zis Raguil lui, mai ’nainte de a se săvârșì zilele nunței cu jurământ, ca să nu iasă el, până ce se vor plinì patrusprezece zile de nuntă.

22Și atunci luând jumătate dintru averea lui să meargă sănătos la tatăl său; și celelalte când voiu murì eu și femeia mea.