Tovit 14

1Și a încetat Tovit a se mărturisì; și erà de cincizeci și opt de ani când a orbit, iar după opt ani a văzut.

2Și făceà milostenie, și a adaos a se teme de Domnul Dumnezeu, și a se mărturisì lui.

3Și îmbătrânind foarte a chemat pre fiul său și pre cei șase fii ai fiului său.

4Și i-a zis lui: fiule! Ià pre fiii tăi, iată eu am îmbătrânit, și aproape este ieșirea mea dintr’această vieață, și mergi în Midiea fiule, că crez eu, că toate câte a grăit Ionà prorocul de Ninevi sunt adevărate, că’i va veni ei surpare; iar în Midiea mai multă pace va fì până la o vreme.

5Și frații noștri cei ce sunt în pământ se vor risipì dintr’acel prea bun pământ, și Ierusalimul se va pustii, și casa lui Dumnezeu întinsul se va arde de tot, și pustie va fi până la o vreme.

6Și iarăși va miluì pre ei Dumnezeu, și’i va întoarce pre ei la pământul acela și vor zidì casa, nu ca cea dintâiu, până ce se vor plinì vremile veacului.

7Și după aceasta se vor întoarce din robii, și vor zidì Ierusalimul cu cinste, și casa lui Dumnezeu se va zidì într’însul, întru toate neamurile veacului cu zidire mărită, precum au grăit despre aceasta prorocii.

8Și toate neamurile se vor întoarce cu adevărat, ca să se teamă de Domnul Dumnezeu, și vor îngropà idolii săi, și vor binecuvântà toate neamurile pre Domnul.

9Și poporul lui se va mărturisì lui Dumnezeu, și va înălțà Domnul pre poporul său.

10Și se vor bucurà toți cei ce iubesc pre Domnul Dumnezeu, cari cu adevărat și cu dreptate, fac milă fraților noștri.

11Și acum fiule du-te dela Ninevi, că cu adevărat vor fì cele ce a grăit prorocul Ionà; iar tu ține legea și poruncile, și fii iubitor de milă și drept, ca să fie bine ție, și mă îngroapă pre mine cu cinste, și pre muma ta cu mine, și mai mult nu rămâneți în Ninevi.

12Fiule! Vezi ce a făcut Aman lui Ahiahar, celui ce l-a hrănit pre el, în ce chip din lumină l-a dus pre el la întunerec, și câte i-a răsplătit lui, și Ahiahar s’a mântuit, iar aceluia răsplătirea s’a dat, și el s’a pogorît întru întunerec.

13Manasì a făcut milostenie, și s’a mântuit din lațul morții, care i-a fost întins lui; iar Aman a căzut în laț și a pierit.

14Și acum fiule vezi, ce face milostenia, și cum mântuește dreptatea.

15Și acestea zicând el s’a sfârșit sufletul lui pre pat; și erà de o sută cincizeci și opt de ani.

16Și l-a îngropat pre el cu cinste, și după ce a murit și Ana muma sa, o a îngropat pre ea lângă tatăl său.

17Iar Tovie cu muierea sa și cu fiii săi s’a dus în Ecvatana la Raguil socrul său, și a îmbătrânit cu cinste.

18Și a îngropat pre socrii săi cu cinste, și a moștenit averea lor și a lui Tovit tatălui său. Și a murit când erà de o sută douăzeci și șapte de ani în Ecvatana Midiei.

19Și mai nainte de a murì el, a auzit pierderea Ninevii, pre care o a robit Navuhodonosor și Asir, și s’a bucurat mai nainte de moarte de Ninevi.