Tovit 3

1Și mâhnindu-mă am plâns și m’am rugat cu durere zicând:

2Drept ești Doamne, și toate lucrurile tale și toate căile tale sunt milă și adevăr și judecată adevărată, și drept judeci în veac.

3Adu’ți aminte de mine, și caută spre mine, să nu mă pedepsești pre mine pentru păcatele mele și pentru neștiințele mele și ale părinților mei, cari au păcătuit înaintea ta.

4Că n’am ascultat poruncile tale, și ne-ai dat în jefuire și în robie și în moarte și în pildă de ocară la toate neamurile la cari suntem risipiți.

5Și acum multe sunt judecățile tale și adevărate, nu face după păcatele mele și ale părinților mei, pentrucă n’am făcut poruncile tale, și n’am umblat cu adevăr înaintea ta.

6Și acum, precum este plăcut înaintea ta, fă cu mine: poruncește să ià duhul meu, ca să mă slobozesc și să mă fac pământ, că mai de folos este mie a murì decât a trăì, că ocări mincinoase am auzit și mâhnire multă este întru mine.

7Poruncește dar să mă slobozesc din nevoea aceasta, în locul cel veșnic, nu întoarce fața ta dela mine.

8Întru aceeași zi s’a întâmplat Sarei fetei lui Raguil în Ecvatana Midiei, de o au ocărît slujnicile tatălui ei, că a fost măritată după șapte bărbați; iar Asmodeu dracul cel rău, i-a omorît pre ei mai ’nainte de a se împreunà ei cu ea, cum este la mueri.

9Că ziceà ei: au nu pricepi că’ți sugrumi bărbații tăi? Iată șapte ai avut, și nici a unuia dintru ei nu te-ai numit?

10Ce ne bați pre noi pentru ei? Dacă a murit, du-te cu ei; să nu vedem din tine fiu sau fată în veac.

11Acestea auzindu-le ea, s’a mâhnit foarte, cât erà să se sugrume, și a zis: pre mine singură mă are tatăl meu, de voiu face aceasta, ocară va fì lui, și bătrânețele lui le voiu pogorî cu durere în iad.

12Și s’a rugat spre fereastră și a zis: bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul meu și bine este cuvântat numele slavei tale cel sfânt și cinstit în veci, bine să te cuvinteze toate făpturile tale în veac.

13Și acum Doamne, ochii mei și fața mea către tine am întors, zicând: să mă slobozești pre mine de pre pământ, ca să nu mai auz eu ocară.

14Tu cunoști Doamne, că curată sunt de tot păcatul bărbătesc, și n’am pângărit numele tău, nici numele tatălui meu în pământul robiei mele.

15Una născută sunt tatălui meu și n’are el alt prunc, care să moștenească după el, nici frate aproape, nici are acela fiu ca să mă păzesc pre mine lui muere.

16Iată mi-a pierit șapte, pentru ce este mie a mai trăi? Și de nu se pare ție a mă omorî pre mine, poruncește a căutà spre mine, și a mă miluì ca să nu mai auz ocară.

17Și s’a auzit rugăciunea amândurora înaintea slavei marelui Dumnezeu, și s’au trimis Rafail să’i vindece pre amândoi: lui Tovit să’i curețe albețele și pre Sara fata lui Raguil să o deà femeie lui Tovie fiului lui Tovit și să lege pre Asmodeu dracul cel rău, că lui Tovie s’a dat ca să o aibă pre ea femeie.

18Într’acea vreme întorcându-se Tovie a intrat în casa sa, și Sara fata lui Raguil s’a pogorît din foișorul său.