Tovit 4

1În ziua aceea și-a adus aminte Tovit de argintul, care l-a pus la Gavail în Raghisul Midii.

2Și a zis întru sine: eu mi-am cerut moarte, pentruce nu chem pre Tovie fiul meu, ca să spui lui mai ’nainte de ce voiu murì?

3Și chemându’l pre el a zis: fiule! De voiu murì, îngroapă-mă, și să aibi grije de muma ta, cinstește-o pre ea în toate zilele vieței tale, și fă ce va plăceà ei, și să nu o mâhnești pre ea.

4Adu’ți aminte fiule, că multă nevoie a avut cu tine în pântece; când va murì, îngroapă-o lângă mine într’o groapă.

5În toate zilele fiule adu’ți aminte de Domnul Dumnezeul nostru, și cu voea nu păcătuì, și nu călca poruncile lui; și în toate zilele vieței tale fă dreptate, și nu umblà pre căile nedreptăței.

6Că de vei face tu adevărul, cu spor vor fì ție căile tale întru faptele tale, și tuturor celor ce fac dreptate.

7Din cele ce ai tu fă milostenie și să nu pismuiască ochiul tău, când faci milostenie.

8Să nu’ți întorci fața ta de către nici un sărac, și de către tine nu’și va întoarce Dumnezeu fața sa.

9După cât de multă avere ai, fă milostenie; de ai mult, mult dă.

10De ai puțin, după cât ai de puțin nu te sfiì a face milostenie.

11Că comoară bună agonisești ție la ziua cea de lipsă, că milostenia din moarte izbăvește, și nu’l lasă să intre întru întunerec.

12Că bun dar este milostenia tuturor celor ce o fac pre ea, înaintea celui prea înalt.

13Păzește-te pre tine fiule de toată curvia, și mai ’nainte ià ție femeie din sămânța părinților tăi; și nu luà femeie streină, care nu este din neamul tatălui tău.

14Că fii prorocilor suntem: Noe, Avraam, Isaac, Iacov, aceștia sunt părinții noștri din veac.

15Adu’ți aminte fiule! Că toți aceștia au luat femei din frații săi, și s’au binecuvântat întru fiii săi, și sămânța lor va moștenì pământul.

16Și acum fiule! Iubește pre frații tăi, și nu te trufì cu inima ta de frații tăi, și de fiii și de fetele poporului tău; ia’ți ție dintr’înșii femeie.

17Că în trufie este pierdere și neașezare multă, și întru fală scădere și lipsă mare, și necuviința este muma foametei.

18Plata fiecărui om care ți-a lucrat ție, să nu rămâe preste noapte la tine, ci o dă îndată, și de vei slujì lui Dumnezeu, ți se va răsplătì.

19Ià aminte fiule întru toate lucrurile tale, și fii înțelept întru toată petrecerea ta; și ce urăști tu, nimănui să nu faci.

20Vin, cât să te îmbeți, să nu bei, și să nu meargă cu tine în calea ta beția.

21Din pâinea ta dă celui flămând și din hainele tale celor goli.

22Tot ce prisosește ție fă milostenie, și să nu pismuiască ochiul tău, când faci milostenie.

23Pune pâinile tale preste mormântul drepților, și nu dà celor păcătoși.

24Sfat dela tot înțeleptul cere, și niciodată să nu lepezi sfatul cel de folos.

25Și în toată vremea binecuvintează pre Domnul Dumnezeul tău, și cere dela el, ca să se îndrepteze căile tale și toate cărările tale, și sfaturile tale vor sporì.

26Că toate neamurile n’au sfat; ci însuș Domnul dă toate bunătățile, și ori pre care vreà, smerește precum vreà.

27Și acum fiule ține minte poruncile mele, și să nu se șteargă din inima ta.

28Iar acum arăt ție, că sunt zece talanți de argint, cari i-am pus la Gavail fiul lui Gavria în Raghisul Midiei.

29Și nu te teme fiule pentrucă am sărăcit.

30Ai tu multe, de te vei teme de Dumnezeu, și te vei depărtà de tot păcatul și vei face ce este plăcut înaintea lui.