Tovit 11

1Și a zis Rafail către Tovie: știi frate cum ai lăsat pre tatăl tău.

2Să mergem noi mai ’nainte de cât muerea ta, și să gătim casa; ià dar în mână fierea peștelui.

3Și purceseră, și venì împreună și câinile după ei; iar Ana ședeà în drum căutând să vază viind pruncul pre cale.

4Și l-a zărit pre el viind, și zise tatălui lui: iată fiul tău vine, și omul cel ce a mers împreună cu el.

5Și a zis Rafail: știu eu Tovie că va deschide tatăl tău ochii săi, tu dar unge cu fierea ochii lui, și usturându’l se va frecà, și va lepădà albețele, și te va vedeà pre tine.

6Iar Ana alergând a căzut preste grumazul fiului său, și i-a zis lui: văzutu-te-am fiule, de acum voiu murì, și au plâns amândoi.

7Iar Tovit ieșà la ușă, și se împiedecà; iar fiul lui a alergat la el, și a apucat pre tatăl său, și a uns cu fierea ochii tatălui său, zicând: cutează tată.

8Și dacă l-a usturat a frecat ochii săi, și a ras de pre luminele ochilor lui albețele, și văzând pre fiul său a căzut pre grumazul lui și a plâns.

9Și a zis: bine ești cuvântat Dumnezeule, și bine este cuvântat numele tău în veci, și binecuvântați sunt toți sfinții tăi îngeri, că m’ai bătut și m’ai miluit, că iată văz pre fiul meu Tovie.

10Și a intrat fiul lui bucurându-se, și a spus tatălui său lucrurile cele mari, care s’au făcut în Midiea.

11Și a ieșit Tovit întru întâmpinarea nurorii sale, bucurându-se și binecuvântând pre Dumnezeu la poarta Ninevii, și se mirau toți cei ce’l vedeau pre el mergând, că au văzut, iar Tovit mărturiseà înaintea lor, că l-a miluit pre el Dumnezeu.

12Și dacă s’a apropieat Tovit de Sara noru-sa o a binecuvântat pre ea, zicând: bine ai venit fiică, bine este cuvântat Dumnezeu, cel ce te-au adus la noi, și tatăl tău și muma ta.

13Și s’a făcut bucurie tuturor fraților lui celor din Ninevi.

14Că a venit Ahiahar și Nasvas vărul lui. Și a ținut nunta lui Tovie cu veselie șapte zile.