Băiatul cu duh necurat

14Și venind ei la norod, s’a apropiat către dânsul un om, îngenunchind înaintea lui și zicând:

15Doamne, miluește pre fiul meu, că este lunatec și rău pătimește; că de multe ori cade în foc și de multe ori în apă.

16Și l-am adus pre dânsul la ucenicii tăi, și n’au putut să’l vindece pre el.

17Iar Iisus răspunzând, au zis: o neam necredincios și îndărătnic! Până când voiu fi cu voi? Până când voiu suferì pre voi? Aduceți’l pre el aici la mine.

18Și l-au certat pre el Iisus, și a ieșit dracul dintr’însul, și s’a tămăduit copilul din ceasul acela.

19Atunci apropiindu-se ucenicii către Iisus deosebi, au zis: pentruce noi n’am putut să’l scoatem pre el?

20Iar Iisus au zis lor: pentru necredința voastră, că amin grăiesc vouă; de veți avea credință cât grăunțul de muștar, veți zice muntelui acestuia mută-te de aici acolo, și se va mutà, și nimic nu va fi vouă cu neputință.

14Și venind la ucenici, au văzut norod mult împrejurul lor, și Cărturarii întrebându-se cu dânșii.

15Și îndată tot norodul văzându’l pre el, s’a spăimântat, și alergând s’a închinat lui.

16Și au întrebat pe Cărturari: ce vă întrebați între voi?

17Și răspunzând unul din norod, a zis: Învățătorule, am adus pre fiul meu la tine, având duh mut.

18Și ori unde îl apucă pre el, îl zdrobește, și face spume, și scârșnește cu dinții, și se usucă. Și am zis ucenicilor tăi să’l scoală, și n’au putut.

19Iar el răspunzând au zis lui: o neam necredincios! Până când voiu fi cu voi? Până când voiu suferì pre voi? Aduceți’l pre el la mine!

20Și l-au adus pre el la dânsul. Și văzându’l pre dânsul, îndată duhul l-a scuturat pre el, și căzând la pământ, se tăvălià aspumând.

21Și au întrebat pre tatăl lui: câtă vreme este de când i s’a făcut lui aceasta? Iar el a zis: din copilărie;

22Și de multe ori pre el și în foc l-a aruncat și în apă, ca să’l pearză; ci, de poți cevà, ajută-ne nouă, fiindu’ți milă de noi!

23Iar Iisus i-au zis lui: de poți crede, toate sunt cu putință credinciosului.

24Și îndată strigând cu lacrămi tatăl copilului, a grăit: crez, Doamne, ajută necredinței mele!

25Iar văzând Iisus că năvălește norodul, au poruncit duhului celui necurat, zicând lui: duh mut și surd, eu ție îți poruncesc: ieși dintr’însul, și de acum să nu mai intri în el.

26Și strigând, și mult scuturându’l pre el, a ieșit. Și s’a făcut ca un mort, încât mulți ziceau că a murit.

27Iar Iisus apucându’l pre el de mână, l-au ridicat, și s’a sculat.

28Și intrând el în casă, ucenicii lui l-au întrebat pre dânsul deosebi: pentru ce noi nu am putut să’l scoatem pre el?

29Iar el au zis lor: acest neam cu nimic nu poate ieșì, fără numai cu rugăciune și cu post.

37Și a fost, a doua zi, pogorându-se ei din munte, l-a întâmpinat pre el norod mult.

38Și iată, un bărbat din norod a strigat, grăind: Învățătorule, rogu-te caută spre fiul meu, că unul născut îmi este mie.

39Și iată, duh îl apucă pre el, și de năpraznă strigă; și’l zdrobește pre el cu spumă, și abia se duce dela el, sfărâmându’l pre el.

40Și m’am rugat de ucenicii tăi să’l scoată, și n’au putut.

41Iar Iisus răspunzând, au zis: o neam necredincios și îndărătnic, până când voiu fi cu voi și voiu suferì pre voi? Adu’mi pre fiul tău aici.

42Și încă apropiindu-se el, l-a trântit pre el dracul și l-a scuturat. Iar Iisus au certat pre duhul cel necurat, și au tămăduit copilul, și l-au dat tatălui său.

43Și se spăimântau toți de mărimea lui Dumnezeu. Și mirându-se toți de toate care au făcut Iisus, au zis către ucenicii săi: