Luca 10

1Iar după acestea au arătat Domnul și pre alți șaptezeci și au trimis pre dânșii câte doi înaintea feței sale, întru tot orașul și locul unde vreà el să meargă.

2Și ziceà către dânșii: secerișul este mult, iar lucrătorii puțini; deci rugați pre Domnul secerișului, ca să scoată lucrători la secerișul său.

3Mergeți, iată eu vă trimit pre voi ca mieii în mijlocul lupilor.

4Să nu purtați pungă, nici traistă nici încălțăminte; și pre nimenea să nu întrebați de sănătate în cale.

5Și ori în care casă veți intrà întâiu ziceți: pace casei aceștia,

6Și de va fi acolo fiul păcei, se va odihnì preste dânsul pacea voastră; iar de nu, la voi se va întoarce.

7Și întru aceeaș casă petreceți, mâncând și bând cele dela dânșii; că vrednic este lucrătorul de plata sa. Să nu vă mutați din casă în casă.

8Și ori în care cetate veți intrà și vă vor primì pre voi, mâncați cele ce se vor pune înaintea voastră.

9Și tămăduiți bolnavii cari vor fi într’însa și grăiți lor: s’a apropiat spre voi împărăția lui Dumnezeu.

10Iar ori în care cetate veți intrà, și nu vă vor primì pre voi, ieșind la ulițile ei cele late, ziceți:

11Și praful ce s’a lipit de noi din cetatea voastră, îl scuturăm vouă. Însă aceasta să știți, că s’a apropiat spre voi împărăția lui Dumnezeu.

12Grăiesc vouă: că mai ușor va fi Sodomului în ziua aceea, decât cetăței aceea.

13Vai ție, Horazine! Vai ție Vitsaido! Că de s’ar fi făcut în Tir și în Sidon puterile care s’au făcut întru voi, de mult în sac și în cenușă șezând s’ar fi pocăit,

14Însă Tirului și Sidonului mai ușor va fi la judecată decât vouă.

15Și tu Capernaume, care până la cer te-ai înălțat, până la iad te vei pogorî.

16Cela ce ascultă pre voi, pre mine mă ascultă, și cela ce se leapădă de voi, de mine să leapădă. Iar cela ce se leapădă de mine, se leapădă de cela ce m’au trimis pre mine.

17Și s’au întors cei șaptezeci cu bucurie, zicând: Doamne și dracii se pleacă nouă întru numele tău.

18Și au zis lor: văzut-am pre satana ca un fulger din cer căzând.

19Iată dau vouă stăpânire să călcați preste șerpi și preste scorpii și preste toată puterea vrăjmașului și nimic pre voi nu vă va vătămà.

20Însă pentru aceasta nu vă bucurați, căci duhurile se pleacă vouă; ci vă bucurați mai vârtos, că numele voastre s’au scris în ceruri.

21Întru acest ceas s’au bucurat cu duhul Iisus și au zis: mărturisescu-mă ție, Părinte, Doamne al cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pre ele pruncilor, adevărat Părinte, că așà a fost buna voință înaintea ta.

22Și întorcându-se către ucenicii săi au zis: toate îmi sunt date mie dela Tatăl meu, și nimenea nu știe cine este Fiul, fără numai Tatăl, și cine este Tatăl, fără numai Fiul, și căruia va voi Fiul să’i descopere.

23Și întorcându-se către ucenici deosebi au zis: fericiți ochii cari văd cele ce voi vedeți.

24Că grăiesc vouă, că mulți proroci și împărați au voit să vază cele ce vedeți voi și nu au văzut și să auză cele ce auziți și nu au auzit.

25Și iată, un legiuitor s’a sculat, ispitindu’l pre el și zicând: Învățătorule, ce voiu face să moștenesc vieața cea veșnică?

26Iar el au zis: în lege ce este scris? Cum citești?

27Iar el răspunzând a zis: să iubești pre Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din toată vârtutea ta, și din tot cugetul tău și pre aproapele tău ca însuți pre tine.

28Și i-au zis lui: drept ai răspuns: aceasta fă și vei fi viu.

29Iară el vrând să se îndrepteze pre sine, a zis către Iisus: și cine este aproapele meu?

30Iar Iisus răspunzând, au zis: un om oarecare se pogorà din Ierusalim în Ierihon și a căzut în tâlhari, cari desbrăcându’l pre el și rănindu’l, s’au dus, lăsându’l abia viu.

31Și după întâmplare un preot se pogorà pre calea aceea și văzându’l pre dânsul, a trecut pre alăturea.

32Așijderea și un Levit, fiind la acel loc, viind și văzându’l pre el, a trecut pre alăturea.

33Iar un Samarinean mergând pre cale, a venit la el și văzându’l i s’a făcut milă.

34Și apropiindu-se, a legat ranele lui, turnând untdelemn și vin; și puindu’l pre dobitocul lui, l-a dus la o casă de oaspeți și a purtat grijă de el.

35Și a doua zi ieșind și scoțând doi dinari, a dat gazdei și i-au zis lui: poartă grijă de dânsul și orice vei mai cheltuì, eu când mă voiu întoarce, voiu dà ție.

36Deci care dintru acei trei, ți se pare a fi de aproape celui ce căzuse în tâlhari?

37Iară el a zis: cela ce a făcut milă cu dânsul. Iar Iisus au zis lui: mergi de fă și tu asemenea.

38Și a fost când se duceau ei, și el au intrat într’un sat; iar o muiere numele ei Marta l-a primit pre el în casa sa.

39Și aceea aveà o soră ce se chemà Maria, carea și șezând lângă picioarele lui Iisus, ascultà cuvintele lui.

40Iar Marta se silià spre multă slujbă și stând a zis: Doamne, au nu socotești că soru-mea singură m’a lăsat să slujesc? Ci zì ei ca să’mi ajute.

41Și răspunzând Iisus, au zis ei, Marto, Marto, te grijești și spre multe te silești;

42Ci un lucru trebuește, iar Maria partea cea bună și-a ales, carea nu se va luà dela dânsa.