Iudita 9

1Iar Iudita a căzut pre fața sa, și a pus cenușe pre capul său, și s’a desbrăcat de sacul, cu care erà îmbrăcată; și erà atuncea aducându-se în Ierusalim în casa Domnului tămâerea serii aceleea.

2Și a strigat cu glas mare Iudita către Domnul, și a zis: Doamne Dumnezeul părintelui meu Simeon, căruia i-ai dat în mână sabie spre izbândirea celor de alt neam, cari au deschis zgăul fecioarei spre pângăriciune, și au golit coapsa spre rușine, și au spurcat zgăul spre batjocură.

3Că ai zis: că nu va fì așà, și au făcut ei lucruri, pentru care ai dat pre boierii lor la pierire, care așternutul lor, cel cu înșelăciune amestecat l-au stropit cu sânge.

4Și ai bătut pre slugi cu cei puternici, și pre cei puternici pre scaunele lor, și ai dat femeile lor spre pradă, și fetele lor în robie, și toate dobânzile lor spre jaf fiilor celor iubiți de tine.

5Cari au și râvnit râvna ta, și s’au scârbit de pângăriciunea sângelui său, și te-au chemat pre tine spre ajutor.

6Dumnezeule Dumnezeul meu, ascultă-mă pre mine văduva.

7Că tu ai făcut cele mai ’nainte de acelea și cele după acelea și cele de acum și cele viitoare le știi, și s’au făcut cele ce ai sfătuit, și au zis: iată suntem de față.

8Că toate căile tale sunt gata, și judecățile tale mai ’nainte cunoscute.

9Că iată Asirienii s’au înmulțit întru puterea lor, și s’au fălit în cai și în călăreți, și s’au semețit întru brațul celor pedestri, nădăjduit-au în pavăză și în suliță și în arc și în praștie, și n’au cunoscut, că tu ești Domnul cel ce sfărâmă răsboaele, Domnul este numele tău.

10Tu zdrobește puterea lor cu puterea ta, și calcă tăria lor cu mânia ta, că s’au sfătuit să spurce sfintele tale, să pângărească lăcașul odihnii numelui slavei tale, și să surpe cu fier cornul jertfelnicului tău.

11Caută spre trufiea lor, și trimite mâniea ta asupra capetelor lor. Dă în mâna mea văduvei tăriea care o am cugetat, bate pre rob cu domn prin buzele înșelăciunii mele, și pre domn cu robul lui, frânge cu mână de femeie cerbicea lor cea ridicată.

12Că nu întru mulțime este tăriea ta, nici puterea ta în cei tari, ci al celor smeriți ești tu Domn, și al celor mai mici ești ajutor, al celor neputincioși sprijinitor și al celor nebăgați în seamă acoperitor și al celor fără de nădejde mântuitor.

13Așà! Așà! Dumnezeul părintelui meu și Dumnezeul moștenirei lui Israil, Doamne al cerului și al pământului, făcătorul apelor, Împărate a toată zidirea ta, tu ascultă rugăciunea mea, și dă cuvânt mie spre înșelăciune și spre rană și spre struncinătură celor ce împrotiva așezământului tău de lege, și a casei tale cei sfinte și a muntelui Sionului și a casei moștenirii fiilor tăi, au sfătuit rele.

14Și fă ca tot neamul și toată semințiea să cunoască și să știe, că tu ești Dumnezeu atoată puterea și tăriea, și nu este altul, care acopere pre neamul lui Israil, fără numai tu.