Iudita 4

1Și au auzit fiii lui Israil, cari lăcuiau în Iudeia, toate câte a făcut neamurilor Olofern mai marele oștirilor lui Navuhodonosor împăratul Asirienilor, și cum a prădat toate jertfelnicele lor, și le-a dat spre peire.

2Și s’au înfricoșat foarte de fața lui, și pentru Ierusalim și pentru Biserica Domnului Dumnezeului lor s’au turburat.

3Că nu de mult erà întors din robie, ci decurând tot poporul Iudei se adunase, și vasele și jertfelnicul și casa se sfințise de spurcăciune.

4Și a trimis în tot hotarul Samariei, și în Conas și în Vetor și în Velmen și în Ierihon și Hovà și Esorà și în valea Salimului, și a cuprins toate vârfurile munților celor înalți, și au încunjurat cu zid satele cele dintr’însele, și a pus acolo hrană pentru gătirea răsboiului, că decurând erau câmpurile lor secerate.

5Și Ioachim preotul cel mare, care erà în zilele acelea în Ierusalim, a scris celor ce lăcuiau în Vetulia și din Vetumetam, care este împreajma Ezdrilenilor despre fața câmpului celui aproape de Dotaim zicând: să apuce suișurile munților, căci prin ele erà intrarea la Iudeia și lesne erà a’i oprì pre ei suindu-se, doi inși să steà asupra tuturor bărbaților, fiind strimtă trecătoarea.

6Și au făcut fiii lui Israil precum le-a poruncit lor Ioachim preotul cel mare, și bătrânimea atot poporul lui Israil, care ședeà în Ierusalim.

7Și a strigat tot bărbatul lui Israil către Dumnezeu cu osârdie mare, și și-au smerit sufletele lor cu nevoință mare, ei și femeile lor.

8Și pruncii lor și dobitoacele lor, și tot nemernicul și năimitul și cel cumpărat cu argint al lor au pus saci preste mijloacele lor și tot bărbatul și toată muerea și pruncii.

9Și cei ce lăcuiau în Ierusalim au căzut înaintea feței Bisericii, și au presărat cu cenușă capetele lor și au întins sacii săi înaintea feței Domnului și jertfelnicul cu saci l-au învălit.

10Și au strigat către Dumnezeul lui Israil toți împreună cu strigare mare, ca să nu deà spre jaf pre fiii lor, și pre femeile lor spre pradă, și cetățile moștenirei lor spre pierire, și sfintele spre spurcăciune și spre ocară și spre bucurie neamurilor.

11Și au ascultat Dumnezeu rugăciunea lor, și au văzut necazul lor, și a postit poporul zile multe în toată Iudeia și în Ierusalim înaintea sfintelor Domnului atotțiitorului.

12Și Ioachim preotul cel mare, și toți cei ce stau înaintea Domnului, preoții și cei ce slujeau Domnului, cu saci încinși la mijloacele lor, aduceau arderea de tot a neîncetării, și rugăciunile și darurile cele de bună voe ale poporului, și aveau cenușe preste chiverele lor, și strigau către Domnul din toată puterea, ca să caute cu milă spre toată casa lui Israil.