Iudita 12

1Și a poruncit să o bage pre ea, unde erau odoarele lui cele de argint, și a poruncit să i se deà ei de mâncare din bucatele lui, și din vinul lui să’i deà de băut.

2Și a zis Iudita: nu voiu mâncà dintr’acelea, ca să nu se facă vreo sminteală, ci din cele ce am adus cu mine voiu mânca.

3Și a zis către ea Olofern: dar dacă se vor sfârși cele ce ai adus cu tine, de unde vom aveà noi ca să’ți dăm ție asemenea acelora? Că nimeni nu este cu noi din neamul tău.

4Și a zis Iudita către el: viu este sufletul tău domnul meu, că nu va sfârșì roaba ta cele ce sunt cu mine, până ce va face Domnul prin mâna mea, cele ce au sfătuit.

5Și o au dus pre ea slugile lui Olofern la cort, și a dormit până la miezul nopții.

6Iar la streaja cea de către dimineață s’a sculat și a trimis la Olofern, zicând: să poruncească domnul meu, să lase pre roaba sa să iasă la rugăciune, și a poruncit Olofern păzitorilor trupului său să nu o oprească pre ea.

7Și a rămas în tabără trei zile, și ieșeà ea noaptea în valea cetății Vetuliei, și se spălà la izvorul apei în tabără.

8Și după ce se suià, se rugà Domnului Dumnezeului lui Israil, ca să îndrepteze calea ei spre ridicarea fiilor poporului ei, și intrând petreceà curată în cort, până când îi aduceà slujnica de mâncare către seară.

9Iar în ziua a patra a făcut Olofern ospăț numai slugilor sale, și n’a chemat la acel ospăț nici pre unul din cei ce erau cârmuirori preste trebi.

10Și a zis lui Vagoa famenul, care erà cârmuitor preste toate ale lui: mergi și îndeamnă și pre muierea cea de Jidov, care este la tine, ca să vie la noi, și să mănânce și să beà cu noi.

11Că rușine este feții noastre, de vom lăsà o muiere ca aceasta să nu ne împreunăm cu ea, că de nu o vom atrage pre ea către noi, va râde de noi.

12Și a ieșit Vagoa dela fața lui Olofern, și a intrat la ea, și a zis: să nu se lenevească această cocoană frumoasă a venì la domnul meu, ca să se mărească înaintea feții lui, și să beà vin veselindu-se cu noi, și să se facă în ziua aceasta ca o fată a fiilor lui Asur, care stau în casa lui Navuhodonosor.

13Și a zis Iudita către el: și cine sunt eu? Ca să grăesc împrotiva domnului meu, că tot ce va fi plăcut înaintea ochilor lui, sârguindu-mă voiu face, și aceasta’mi va fi bucurie până la ziua morții mele.

14Și sculându-se Iudita s’a împodobit cu îmbrăcămintea și cu toată podoaba sa cea muierească, și a venit și roaba ei, și i-a așternut în preajma lui Olofern jos pieile, care le-a luat dela Vagoa pentru treaba cea din toate zilele, ca să mănânce șezând pre ele.

15Și viind Iudita a șezut, și se minunà inima lui Olofern de ea și s’a turburat sufletul lui poftind foarte ca să se împreune cu dânsa, și căutà vreme, ca să o înșale pre ea, din ziua în care o văzuse pre ea.

16Și a zis Olofern către ea: beà și fii veselă cu noi.

17Și a zis Iudita: beà-voiu doamne, că s’a mărit vieața mea întru mine astăzi mai mult decât în toate zilele de când m’am născut, și luând a mâncat și a băut înaintea lui din cele ce i-a gătit roaba ei.

18Și s’a bucurat Olofern pentru ea, și a băut vin mult foarte, în cât niciodată într’o zi n’a băut atâta de când s’a născut.