Iudita 8

1Și a auzit în zilele acelea Iudita fata lui Merari fiul lui Ocs, fiul lui Iosif, fiul lui Oziil, fiul lui Elchiea, fiul lui Anania, fiul lui Ghedeon, fiul lui Rafain, fiul lui Achiton, fiul lui Iliu, fiul lui Eliav, fiul lui Natanail, fiul lui Samail, fiul lui Sarasadai, fiul lui Israil.

2Și bărbatul ei Manasi care era din neamul și din familia ei a fost murit în zilele secerei orzului.

3Că stând, după cei ce legau znopi în câmp, a venit fierbințeala preste capul lui, și s’a culcat pre patul său, și a murit în Vetulia cetatea sa, și l-a îngropat pre el cu părinții lui în țarina cea din mijlocul Dotaimului și Valamo.

4Și a fost Iudita văduvă în casa sa trei ani și patru luni.

5Și și-a făcut cort în podul casei sale, și s’a încins cu sac, și s’a îmbrăcat cu haine de văduvie.

6Și postea în toate zilele văduviei sale, afară de ziua cea mai ’nainte de sâmbete și de ziua sâmbetei, și de ziua cea mai ’nainte de lună nouă, și de ziua în care erà lună nouă, și de sărbători și de praznicile cele de veselie ale casei lui Israil.

7Și era frumoasă la chip, și mândră la față foarte, și a lăsat ei Manasì bărbatul ei aur și argint și slugi și slujnice, și dobitoace și țarine, care le ține ea.

8Și nu puteà nimeni să grăiască de ea nici un cuvânt rău, că se temeà de Dumnezeu foarte.

9Și a auzit cuvintele cele rele ale poporului, care le-a grăit celor mai mari, că a slăbit pentru lipsa apelor, și a auzit Iudita toate cuvintele, care le-a grăit către ei Oziea, cum s’a jurat lor, că va dà cetatea după cinci zile Asirienilor.

10Și trimițând pre roaba, care erà cârmuitoare preste toate averile ei, a chemat pre Oziea și pre Havrin și pre Harmin bătrânii cetăței, și ei au venit la ea, iar ea a zis ior:

11Ascultați-mă acum căpeteniile celor ce lăcuesc în Vetulia, că nu este drept cuvântul vostru, care l-ați grăit înaintea poporului în ziua aceasta, cu jurământ întărind cele ce ați grăit între Dumnezeu și între voi, și ați zis: să dați cetatea vrăjmașilor noștri, de nu se va întoarce Domnul întru aceste zile să ne ajute nouă.

12Și acum cine sunteți voi, cari ispitiți pre Dumnezeu în ziua de astăzi, ca și cum ați fi dumnezei între fiii oamenilor?

13Și acum pre Domnul atotțiitorul ispitiți, și nimic nu veți cunoaște în veac, că adâncurile inimei omului nu le aflați și cuvintele cugetului lui nu le pricepeți, și cum veți ispitì pre Dumnezeu cel ce au făcut toate acestea, și gândul lui cum îl veți cunoaște, și cugetul lui cum îl veți pricepe?

14Nu întărâtați fraților pre Domnul Dumnezeul nostru, că de nu va vreà să ne ajute nouă într’aceste cinci zile, el are putere când va vreà să ne acopere, sau să ne piarză înaintea feței vrăjmașilor noștri.

15Iar voi nu zălogiți sfaturile Domnului Dumnezeului nostru, că nu este ca omul, Dumnezeu, să se înfricoșeze, nici ca fiul omului să se judece, și să i se pue lui hotar.

16Pentru aceea să așteptăm mântuirea lui, și să’l chemăm pre el spre ajutorul nostru, și de va fì lui plăcut va ascultà glasul nostru.

17Că nu întru semințiile noastre, nici în ziua de astăzi este neam sau familie, sau popor sau cetate dintre noi, care să se închine la dumnezei făcuți de mâini, precum au fost în zilele cele mai dinainte, pentru care lucru s’a dat sabiei și jafului părinții noștri, și au căzut cădere mare înaintea vrăjmașilor noștri.

18Iar noi pre alt Dumnezeu n’am cunoscut afară de el, pentru aceea nădăjduim că nu ne va trece cu vederea.

19Că de ne vom dà noi, se va dà și toată Iudeia, și se vor prădà sfintele noastre, și va cere Domnul pângăriciunea lor din gura noastră și frica fraților noștri, și robiea pământului, și pustiirea moștenirei noastre o va întoarce în capul nostru la neamurile unde vom fì robi și vom fi de scandelă și de batjocură înaintea celor ce ne vor stăpânì pre noi.

20Că nu va fì plăcută robiea noastră, ci o va întoarce întru ocară Domnul Dumnezeul nostru.

21Și acum fraților! Să arătăm fraților noștri, că de noi se reazămă sufletul lor, și sfintele și Biserica și oltarul se proptesc preste noi.

22Afară de toate acestea să mulțămim Domnului Dumnezeului nostru cel ce ne ispitește pre noi, ca și pre părinții noștri.

23Aduceți-vă aminte, câte au făcut cu Avraam, și cu câte au ispitit pre Isaac, și câte s’a întâmplat lui Iacov în Mesopotamia Siriei, când pășteà oile lui Lavan fratelui mumei lui, că precum pre aceia i-au ispitit spre lămurirea inimei lor; așà și pre noi, nu pentru ca să facă izbândă asupra noastră, ci pentru ca să ne învețe, bate Domnul pre toți cei ce se apropie de el.

24Și a zis către ea Oziea: toate câte ai zis, cu bună inimă ai grăit, și nu este cine să se împrotivească cuvintelor tale.

25Că nu astăzi s’a arătat înțelepciunea ta, ci dela începutul zilelor tale a cunoscut tot poporul înțelepciunea ta, că bună este zidirea inimii tale.

26Ci poporul acesta a însetat foarte, și ne a silit pre noi să facem precum am grăit lor, și ne-au făcut să ne legăm cu jurământ, care nu’l putem călca.

27Și acum roagă-te tu pentru noi că ești femeie cu frica lui Dumnezeu, și va trimite Domnul ploaie, și se vor umplea lacurile noastre, ca să nu pierim mai mult.

28Și a zis către ei Iudita: ascultați-mă pre mine, și voiu face lucru, care se va pomenì din neam în neam la fiii poporului nostru.

29Voi stați la poartă în noaptea aceasta, și voiu ieșì eu cu slujnica mea, și în zilele după care ați zis, să dați cetatea vrăjmașilor noștri, va cercetà Domnul pre Israil prin mâna mea.

30Iar voi nu cercați să știți ce voiu să fac eu, că nu voiu spune vouă până ce se vor săvârșì cele ce voiu să fac.

31Și a zis Oziea și boierii către ea: mergi în pace, și Domnul Dumnezeu să meargă înaintea ta, și să ne deà nouă izbândă asupra vrăjmașilor noștri. Și întorcându-se dela cortul ei, s’au dus la rândurile sale.