Iudita 16

1Și a zis Iudita: Începeți Dumnezeului meu cu timpine, cântați Domnului meu cu chimvale, împreunați lui cântare și laudă înălțați, și chemați numele lui.

2Că Dumnezeu este cel ce sfărâmă răsboaele, că în taberile lui în mijlocul poporului m’au scos din mâna celor ce mă gonesc.

3Venit-a Asur din munți dela miazănoapte, venit-au cu zeci de mii de mii ale puterii sale, a cărora mulțime a astupat văile, și mulțimea cailor lor a acoperit dealurile.

4Zis-au: să arză hotarele mele, și pre tinerii mei să’i omoare cu sabie, și pre cei sugători să’i trântească de pământ, și pre pruncii mei să’i prade, și pre fecioarele mele să le jefuiască. Iar Domnul atotțiitorul i-au sfărâmat pre ei cu mână de femeie.

5Că n’a căzut cel tare de voinici, nici fiii puterii l-au bătut pre el, nici înalți uriași s’au ridicat asupra lui, ci Iudita fata lui Merari cu frumusețele feții sale l-a slăbit pre el.

6Că s’a desbrăcat de îmbrăcămintea văduviei sale, ca să înalțe pre Israiltenii cei necăjiți, uns-a fața sa cu mir, și ș’a legat părul său cu cunună, și ș’a luat veșmânt de in, ca să’l amăgească pre el.

7Călțunii ei răpiră ochii lui, și frumusețele ei robiră sufletul lui, trecut-a sabia prin grumazul lui.

8Îngrozitu-s’au Perșii de cutezarea ei, și Midii de îndrăznirea ei s’au turburat.

9Atunci au strigat cei smeriți ai mei, și s’au temut cei neputincioși ai mei, și s’au spăimântat ei, înălțat-au glasul lor, și au fugit.

10Fiii fetelor i-au tăiat pre ei, și ca pre niște prunci ce fug i-au rănit pre ei, pierit-au de tabăra Domnului Dumnezeul meu: cânta-voiu Domnului cântare nouă.

11Doamne, mare ești, și mărit și minunat în vîrtute, și neajuns, ție să slujească toată făptura ta.

12Că ai zis, și s’a făcut, trimis-ai duhul tău, și a zidit, și nu este cine să poată sta împrotiva cuvântului tău.

13Că munții din temelii cu apele se vor clătì, și pietrile de fața ta ca ceara se vor topì; iar spre cei ce se tem de tine te vei milostivì.

14Că puțină este toată jertfa, ca să’ți facă ție miros de bună mireasmă, și puțină este toată grăsimea spre arderea cea de tot a ta; iar cel ce se teme de Domnul, mare este totdeauna.

15Vai neamurilor! Care se scoală asupra neamului meu, Domnul atotțiitorul va izbândi asupra lor, în ziua judecății va dà foc, și viermi trupurilor lor, și vor plânge cu simțire până în veac.

16Iar dacă au intrat în Ierusalim s’au închinat Domnului, și după ce s’a curățit poporul, a adus arderile cele de tot ale sale, și cele de voe ale sale și darurile sale.

17Și a adus Iudita toate uneltele lui Olofern, care le-a dat ei poporul, și acoperemântul, care l-a luat ea dela așternutul lui, dar Domnului le-a sfințit.

18Și s’a veselit poporul în Ierusalim înaintea celor sfinte în trei luni, și Iudita a rămas cu ei.

19Și după zilele acestea s’a dus fiecare la moșiea sa, și Iudita s’a dus la Vetulia și a rămas întru averea sa.

20Și a fost în vremea sa mărită în tot pământul, și mulți o a poftit pre ea, însă bărbat pre ea nu o a cunoscut în toate zilele vieții sale, din ce ceas a murit Manasì bărbatul ei, până când s’a adaos la poporul său.

21Și trăind mult foarte a îmbătrânit în casa bărbatului său până la o sută și cinci ani, și a dat slobozenie roabei sale, și a murit la Vetulia.

22Și o a îngropat pre ea în peștera lui Manasì bărbatului ei, și o a plâns pre ea casa lui Israil șapte zile.

23Și a împărțit averile sale mai ’nainte de ce a murit ea la toate rudeniile lui Manasì bărbatului său, și la rudeniile sale.

24Și n’a fost mai mult cine să sperie pre fiii lui Israil în zilele Iuditei, și după ce a murit ea, zile multe.