Iudita 10

1Și a fost după ce a încetat a strigà către Dumnezeul lui Israil, și a sfârșit toate cuvintele acestea, s’a sculat dela căderea sa, și a chemat pre roaba sa.

2Și s’a pogorît în casa în care petreceà în zilele sâmbetelor și în sărbătorile sale, și desvelindu-se de sacul cu care erà îmbrăcată, s’a desbrăcat și de hainele văduviei sale.

3Și ș’a scăldat trupul cu apă, și s’a uns cu mir gros, și ș’a tocmit părul capului său, și ș’a pus cunună pre cap, și s’a îmbrăcat cu hainele sale cele de veselie, cu care se împodobeà în zilele vieței bărbatului ei Manasi.

4Și a luat încălțăminte în picioarele sale, și a pus împrejurul său gherdanurile și brățările și inelele și cerceii și toată podoaba sa, și s’a înfrumusețat foarte, ca să înșele ochii bărbaților, cari o vor vedeà

5Și a dat roabei sale un foale de vin și un urcior de untdelemn, și a umplut o traistă de făină și de păpuși de smochine și de pâine curată, și a astupat toate vasele sale, și le-a pus pre ea.

6Și a ieșit la poarta cetății Vetuliei, și a găsit pre Oziea șezând la poartă, și pre bătrânii cetății pre Havrin și pre Harmin.

7Și dacă o au văzut pre ea la față și la haine schimbată, s’au mirat foarte mult de frumusețile ei.

8Și au zis către ea: Dumnezeu, Dumnezeul părinților noștri să’ți deà ție dar, și să săvârșească tocmelele tale spre mărirea fiilor lui Israil și spre înălțarea Ierusalimului, și s’au închinat lui Dumnezeu.

9Și a zis ea către ei: porunciți să’mi deschiză poarta cetăței, și voiu ieșì să plinesc cuvintele cele ce ați grăit cu mine, și au poruncit tinerilor să’i deschiză precum a zis.

10Și au făcut așà, și a ieșit Iudita, ea și slujnica ei cu ea.

11Și s’au uitat la ea bărbații cetății, până ce s’a pogorît din munte și până ce a trecut valea, și mai mult nu o au văzut pre ea.

12Iar ea mergeà pre vale drept, și o a întimpinat pre ea streaja cea mai dinainte a Asirienilor, și o a prins și o a întrebat: cine ești? Și de unde vii? Și unde mergi?

13Și a răspuns ea: fată de jidovi sunt, și fug dela fața lor, că vor să se deà vouă spre mâncare.

14Iar eu merg la fața lui Olofern mai marele puterii voastre, ca să’i spuiu cuvinte adevărate, și’i voiu arătà lui calea, pre care să meargă și să stăpânească tot muntele, și nu va pierì dintre bărbații lui nici un trup, nici duh de vieață.

15Iar dacă au auzit bărbații cuvintele ei, și au văzut fața ei, le păreà lor foarte minunată de frumoasă.

16Și au zis către ea: mântuit-ai sufletul tău grăbind a te pogorî la fața domnului nostru, deci acum mergi la cortul lui și dintre noi te vor petrece, până ce te vor dà în mâinile lui.

17Iar când vei stà înaintea lui, să nu te temi cu inima ta, ci spune după cuvintele tale, și bine va face ție.

18Și a ales dintre sineși o sută de bărbați, și i-a însoțit cu ea și cu slujnica ei, și o au dus pre ea la cortul lui Olofern

19Și s’au strâns din toată oștirea, că s’a auzit la corturi venirea ei, și viind o încunjurà pre ea, în cât a stătut afară de cortul lui Olofern, până a spus lui despre ea.

20Și se mirau de frumusețea ei, și lăudau pre fiii lui Israil pentru ea.

21Și a zis fiecare către aproapele său: cine va hulì pre poporul acesta, care are la sine muieri ca acestea? Și nu este bine a lăsà să rămâe vre un bărbat dintre ei, cari de s’ar lăsà să rămâe, ar putea înșelà tot pământul.

22Și au ieșit cei ce strejuiau în cortul lui Olofern și toți slujitorii lui, și o au băgat pre ea în cort.

23Iar Olofern odihneà pre patul său cel cu acoperemânt de porfiră și de aur și de smaragd, și cu pietre scumpe țesut, și i-a spus lui de ea.

24Și a ieșit în tinda cortului, și lampade de argint mergeau înaintea feței lui, și viind Iudita înaintea lui și a slujitorilor lui, s’au mirat toți de frumusețele feței ei.

25Iar ea a căzut preste fața sa și s’a închinat lui, și o au ridicat pre ea slujitorii lui.