Iudita 13

1Iar dacă a înserat, degrab s’au risipit slugile lui.

2Și Vagoa a închis cortul pre dinafară, și a slobozit pre streji de la fața domnului său, și s’au dus la așternuturile lor că erau toți osteniți de multa băutură.

3Și a rămas Iudita singură în cort și Olofern, care mai nainte se culcase pre patul său, că erà foarte beat.

4Și a zis Iudita către roaba sa, să steà afară de așternutul ei, și să păzească când va ieșì ea, ca și în celelalte zile, că a zis: că va ieșì să se roage, și lui Vagoa a spus aceasta.

5Și s’au dus toți dela fața ei, și nimeni n’a rămas la așternut dela mic până la mare.

6Și stând Iudita lângă patul lui, a zis întru inima sa: Doamne Dumnezeule a toată puterea, caută în ceasul acesta spre faptele mâinilor mele, ca să se înalțe Ierusalimul.

7Acum este vremea a ajuta moștenirei tale, și a plinì cele ce am așezat eu să fac spre surparea vrăjmașilor, cari s’au sculat asupra noastră.

8Și apropiindu-se la stâlpul patului, care erà la capul lui Olofern, a luat sabiea lui de pre el, și apropiindu-se de pat, l-a apucat de părul capului său.

9Și a zis: întărește-mă Dumnezeul lui Israil în ziua aceasta, și l-a lovit preste grumazi de două ori, cât a putut, și i-a luat capul lui de la el.

10Iar trupul i l-a răsturnat de pre așternut, și a luat acoperemântul din stâlpi, și după puțin a ieșit.

11Și a dat roabei sale capul lui Olofern, și l-a băgat în traista bucatelor sale, și au ieșit amândouă după obiceiul său la rugăciune.

12Și trecând tabăra au încunjurat valea aceea, și s’au suit în măgura cetăței Vetuliei, și au venit la porțile ei.

13Și a zis Iudita de departe celor ce păzeau la porți: deschideți, deschideți poarta, cu noi este Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ca să facă încă putere în Ierusalim și tărie asupra vrăjmașilor, precum au făcut și astăzi.

14Și a fost dacă au auzit oamenii cetăței glasul ei, grăbiră a se pogorî la poarta cetăței lor, și au chemat pre bătrânii cetăței, și au alergat toți dela cel mic până la cel mare, că se minunau ei, că a venit ea.

15Și au deschis poarta, și le-au primit pre ele, și aprinzând foc ca să lumineze, le-au încunjurat pre ele.

16Și a zis Iudita către ei cu glas mare: lăudați pre Dumnezeu! Lăudați, lăudați pre Dumnezeu! Că n’au depărtat mila sa dela casa lui Israil; ci a sfărâmat pre vrăjmașii noștri prin mâinile mele în noaptea aceasta.

17Și scoțând capul din traistă l-a arătat, și a zis lor: iată capul lui Olofern mai marele puterii lui Asur, și iată acoperemântul, pre care zăceà beat, unde l-au bătut pre el Domnul cu mână de femeie.

18Și viu este Domnul, care m’au păzit pre mine în calea mea pre care am umblat, că l-a înșelat pre el fața mea spre perirea lui, și n’a făcut cu mine păcat spurcat și de rușine.

19Și s’a minunat tot poporul foarte, și plecându-se s’a închinat lui Dumnezeu, și au zis toți cu o inimă: binecuvântat ești Dumnezeul nostru, cel ce ai făcut de batjocură în ziua aceasta pre vrăjmașii poporului tău.

20Și a zis Oziea către ea: binecuvântată ești tu fiica Dumnezeului celui prea înalt mai mult decât toate muierile cele de pre pământ, și bine este cuvântat Domnul Dumnezeu cel ce au făcut cerul și pământul, care te-au povățuit pre tine spre pierderea capului mai marelui vrăjmașilor noștri.

21Că nu se va depărtà nădejdea ta dela inima oamenilor celor ce’și aduc aminte de puterea lui Dumnezeu până în veac, și să facă ție aceasta Dumnezeu spre înălțime veșnică, ca să te cerceteze pre tine cu bunătăți.

22Că n’ai părtinit sufletului tău pentru smerirea neamului nostru, ci mai ’nainte ai întâmpinat căderea noastră, drept umblând înaintea Dumnezeului nostru.

23Și a zis tot poporul: fie, fie.